The wrong one

The wrong one- Inceput

Cara: Kate!!! Kate!!!!

Astfel imi este intrerupta singura mea ora de odihna din intreaga zi, ora in care ma detasam de restul lumii pasind cu pasi timizi intr-o cu totul alta lume, intr-o lume pe care numai eu o pot intelege, in lumea cartii mele preferate "The wrong one" . Aveam doar o ora de liniste pe zi, o singura ora in care nu auzeam "Kate, adu aia!" , "Kate , fa aia!" sau "Kate , unde este aia?!" , era ora mea libera. Eram fortata in restul zilei si cateodata si a noptii sa ma supun Carei, deoarece era sefa mea. Era singurul loc de munca pe care il puteam avea, din cauza lipsei mele totale de studii. Nu am renuntat la scoala pentru ca nu mi-a placut sa invat sau pentru ca nu consideram ca este importanta, am renuntat la scoala pentru ca am ramas singura de la varsta de 10 ani, cand bunica mea, cea care ma ingrijea , a murit. Parintii mei m-au tratat ca pe o greseala toata viata mea si am preferat sa locuiesc singura si sa ma intretin la fel. Toata familia mea m-a tratat mereu ca pe o greseala, si cuvinte precum "As fi vrut sa nu te fi avut vreodata" sau " Tu ai fost cea mai mare greseala pe care am facut-o" erau nelipsite. Eu am aparut pe lume cand parintii mei aveau 14 respectiv 15 ani . Bunica mea, nu m-a iubit nici ea , insa a fost de acord sa am creasca, deoarece primea o suma de bani de la stat. Am urcat scarile spre dormitorul Carei, cu o repeziciune maxima, incercand sa evit tot scandalul care ar fi urmat daca nu ma prezentam la timp.

Kate: Da, domnisoara Delevingne?

Cara: O sa vina un foarte bun prieten la mine si vreau sa faci ceva bun de mancare si sa cureti toata casa. Intr-o ora sper sa fie totul pus la punct.

Kate: O ora, domnisoara Delevingne?

Cara: M-ai auzit doar! Acum treci la treaba

La cata casa avea, mi-era imposibil sa fac curat intr-o luna si mai vroia si de mancare. M-am dus in bucatarie si am pus niste prajiturele la cuptor , pe care le-am facut in 10 minute apoi am inceput sa alerg prin toata casa ca sa pun lucrurile la locul lor . Nu stiu cum am reusit sa termin in 50 de minute tot. Cara se amuza de cat de mult ma agitam sa o multumesc si cateodata o facea intentionat. 

Kate: Domnisoara Delevingne, am terminat. Mai doriti altceva?

Cara: Momentan nu, dar daca te strig sa vi imediat. Harry trebuie sa ajunga.

Harry, Harry.. Incercam sa asociez numele asta cu un chip, insa creierul nu ma ajuta. Am decis sa ignor asta si sa ma intorc in cabanuta din curtea imensa a vilei , unde eu dormeam si sa continui sa citesc. Cabanuta era facuta din lemn si se auzea totul de afara. Astfel am putut auzi pasii grabiti si apasati ce "gadilau" aleea care ducea la intrarea in imensa vila. Mi-am dat seama ca acel Harry, trebuia sa fi venit asa ca m-am grabit sa intru pe usa din spate , in caz ca voi fi chemata sa ma prezint la timp. M-am asezat in bucataria unde obisnuiam sa petrec ore intregi, pe un scaun din lemn asteptand sa se auda soneria , sa ma duc sa-i deschid baiatului. Nu a durat mult pana sa se auda soneria de la usa si m-am grabit sa raspund. Am deschis usa si in fata ochilor mi-a aparut un baiat bine imbracat, cu ochii verzi asemeni unei pietre ce jad , cu un par carliontat dar totodata foarte aranjata. Avea fata de baiat bun si sufletist, insa nu mi-am dat seama cat aveam sa ma insel.

Harry: Buna. Cara e aici?

Kate: Da, este. Puteti intra. 

Harry: Ok. 

M-am dus sa o anunt pe Cara ca venise baiatul pe care il astepta. Cara a coborat scarile in graba, folosindu-se din nou de puterea ei asupra mea pentru a ma umili. Din nou nu am putut sa ma apar. Cand am coborat jos Harry se facuse comod pe canapeaua din uriasul living .

Cara: Kate, sa nu indraznesti sa ne deranjezi ai inteles. Eu si baiatul asta pervers avem putina treaba. Spune ea aruncandu-i o privire perversa lui Harry si muscandu-si buza .

Harry i-a raspuns printr-o privire la fel de perversa si un semn prin care o chema mai aproape. Nu vroiam sa vad ce urmeaza asa ca m-am indepartat. Am parasit casa, ducandu-ma in gradina, asezandu-ma la umbra copacului la care obisnuiam sa ma racoresc si incepand sa citesc din nou din cartea aceea. Imi placea cand Cara avea de aface cu baieti , eu primeam un fel de pauza in care puteam sa am odihnesc. Ciudat a fost ca de data asta nu s-a terminat cum ma asteptam. Harry a iesit grabit din casa, incruntat iar din casa s-a auzit un tipat " Sa nu te mai vad pe aici".Mi-era frica de ce urma sa patesc in urmatoarele zile. Nu a fost asa insa. Cand am intrat in casa, pentru a strange mizeria ce au facut-o  , Cara a inceput sa arunce o gramada de haine intr-o valiza.

Kate: Domnsioara Delevingne, sunteti bine?

Cara: Arat eu bine?! Spune?!!! Eu plec in vacanta. Sa te fereasca Sfantul sa faci vreo prostie cat lipsesc ca te ia naiba. 

Kate: Doriti sa va ajut?

Cara: NU! Iesi acum din casa mea!

Am iesit in timp ce Cara arunca chestii aiurea prin casa. Mi-era oarecum frica sa nu arunce cu ceva in mine. Am iesit in curte si m-am asezat pe bancuta din dreptul aleei ce ducea la intrarea in casa. Cara s-a urcat in masina si a plecat fara sa-mi zica altceva. Ma simteam minunat! Nu stiam cat timp pleca, dar ma bucuram ca macar pleca. Aveam intreaga casa pentru mine. Puteam sa dorm intr-un pat super comfortabil , sa traiesc regeste. M-am dus direct in casa si m-am imbracat in haine normale, nu in hainele in care ma forta sa ma imbrac. Am inceput sa strang lucrurile pe care le-au aruncat in timp ce se "distrau" . In 30 de minute eram gata. M-am asezat pe canapea si am aprins televizorul. Ma simteam minunat!!! Nu m-am putut relaxa decat pentru 15 minute pentru ca soneria usii s-a auzit din nou. Am oprit televizorul, am aranjat la loc ce deranjasem , cu gandul ca poate Cara s-a intors, desi nu avea logica sa sune la usa cand avea cheia. M-am dus spre usa. Imi puteam auzi bataile inimii in urechi, si imi puteam simti cresterea radicala a pulsului. Am deschis usa si atunci pulsul mi s-a marit din nou, considerabil. O pereche de ochi verzi ca smaraldul ma priveau fix, incercand parca sa imi spuna ceva. 

Kate: Domnisoara Delevingne nu este acasa.

Harry: Nu pe ea o cautam. Spune el pasind neinvitat in casa.

Kate: Atunci pe cine? Nu-mi amintesc sa va fi invitat inauntru.

Harry: Pe tine. Sopteste el, apropiindu-se considerabil de mine. 

Era atat de aproape incat ii puteam simti respiratia mentolata, ii puteam simti carliontii catifelati pe obrazul meu. Am vrut sa ma indepartez dar doua maini puternice nu m-au lasat. 

Kate: Lasa-ma! Am spus eu smucindu-ma din bratele lui, fara vreun rezultat din pacate.

Harry: Nu. A spus el apropiindu-se si mai tare. In seara asta o sa ne distram.

Kate: Ce vrei de la mine? Am adaugat cu o voce tremurata.

Harry: Asta. 

Atunci buzele lui Harry mi-au atins gatul, ajungand la obraz si mai apoi lipindu-se de ale mele, intr-un final ajungandu-se la un semn in urma unei muscaturi. Am incercat sa il imping , dar nu am reusit. Mi-am impins corpul cu mainile pe pieptul lui , incercand sa-mi despart buzele de ale lui. 

Kate: Te rog sa pleci. Acum!

Harry: Nimic nu ma poate convinge acum. 

Kate Da-mi drumul! Am spus smucindu-ma si mai tare , de data asta reusind sa ma eliberez.

Am urcat scarile pana la etaj ,am intrat intr-o camera si m-am lipit de perete. M-am asezat pe jos si am inceput sa plang. Lacrimile mele nu erau de frica, pentru ce ar putea sa-mi faca ci de frica pentru ce se va intampla daca afla Cara. Harry a intrat de asemena in camera cu mine.

Harry: De ce plangi?Nu iti fac nimic. Spune el incercand sa ma linisteasca.

Kate: Daca afla Cara despre asta. S-a dus naibii tot! Si numai din vina ta!

Harry: Nu o sa afle.

Kate: Nu o cunosti cum o cunosc eu. Acum te rog sa pleci din casa asta! Pana nu faci mai multe!

Am inceput eu sa tip lacrimile scurgandu-se pe obraji. Harry s-a speriat putin de reactia mea. Nu am vrut sa-l bag in sperieti, insa nu mai suportam. Harry s-a indepartat usor de mine, urmand sa paraseasca casa.