The wrong one

Cap. 15-He's leaving.

Am mai privit o clipa ploaia izbindu-se puternic de asfalt, ca si cum cerul ar intelege prin ce trec eu acum si ar incerca sa imi demonstreze ca e alaturi de mine. O lacrima mi s-a prelins pe obraz. Nici macar gandul ca asa il protejez pe Harry nu ma ajuta sa imi opresc durerea. As fi vrut sa am pe cineva alaturi acum. Priveam in gol strada care acum era pustie, dar sirul gandurilor mele a fost intrerupt de sunetul mobilului meu care ma avertiza ca am primit un mesaj. Pe ecranul aprins era scris numele lui Edi. Am deschis mesajul cu o oarecare retinere si am ramas cu gura cascata cand am citit cuvintele lui : 

' Buna, frumoaso ! Ai avut musafiri?'

Am privit in jur dezorientata, ingrozita ca as fi putut fii urmarita de Edi. Unde mi-a fost capul?! Ar fi trebuit sa fac tot posibilul ca Harry sa plece... Nu puteam sa neg ca Harry ar fi fost la mine acasa, in mod sigur Edi stia mai multe decat credeam eu. Singura optiune ar fi fost sa ii explic totul, incercand sa modific conversatia. Am pus mana pe telefon si am intrat inapoi in casa.

'Mdaaa... El pur si simplu nu intelege ca nu mai vreau sa-l vad. Ai dreptate, e un criminal si nu am ce cauta langa el. Stiu ca vrei sa ma protejezi si ai dreptate, niciodata nu ti-am fost suficient de recunoscatoare. Sper ca de data asta a inteles ca eu pe tine te vreau.'

. Trimis... Ce puteam sa fac? Asta era singura cale de a-l proteja pe Harry... Ar mai fi fost una, insa mult prea dureroasa... As fi putut sa il fac pe Harry sa creada ca de fapt eu il urasc, dar asta l-ar convinge pe Harry sa-si faca mult prea mult rau. Am urcat scarile catre dormitor, m-am schimbat in pijamale si m-am trantit in pat. Mi-am inchis ochii cu scopul de a pica in lumea viselor si pentru cateva ore sa uit de toate problemele. Incercarile mele de a adormi au fost intrerupte de vibrarea telefonului de pe noptiera. Mi-am deschis ochii si mi-am intins mana dreapta dupa telefon. Numele lui Edi stralucea pe ecran langa informarea tipica pentru mesaj. 

'Mereu am stiut ca ma iubesti. Acum ca nimic nu mai sta intre noi si ca ai inteles cine te merita, totul va fi bine. Noapte buna, iubita mea. xx'

Cuvintele acestea mi-au lasat o urma de bucurie pe chip. Edo era puternic, rau si adora sa detina controlul, insa cu toate acestea era foarte naiv cand venea vorba de iubire, ca si mine de altfel. Nu eram fericita ca Edi ma iubea, eram fericita ca am reusit sa-l mint, ceea ce ma facea sa cred ca-l voi putea minti si altadata, folosindu-ma de simplul alibi... Edi ma iubeste. Acestea au fost ultimele mele ganduri inainte de a adormi, inainte de a ma pierde in lumea viselor.

***

-Heeei... Nu e cam tarziu?! O voce feminina imi rasuna in urechi... 

-'Neata si tie Emily.. Am zis eu ridicandu-ma in sezut. 

-Oh haide... E ora 11:30 am.  Cat mai vrei sa dormi?

-Cat?! De ce nu m-am trezit mai devreme?

-Nu stiu... La ce ora te-ai culcat?..

-Naah.. a fost o noapte luuuunga. Am explicat dand ochii peste cap si cuibarindu-ma din nou printre asternuturi. 

Emily si-a ridicat o spranceana si a strambat putin din buze cerandu-mi din priviri sa-i povestesc. Cantaream foarte bine lucrurile in mintea si ma gandeam daca ar fi o idee buna sa impartasesc cele intamplate cu ea. "De ce nu? La urma urmei.... Ea e singura care ma va ajuta" am gandit eu.. Astfel am inceput sa ii povestesc tot ce s-a intamplat. O lacrima i s-a prelins pe obraz, scurgandu-se usor.. 

-Nu-mi vine sa cred ce nenorocit... Trebuie sa facem ceva... 

-Nu am ce sa fac... Platesc pentru greselile mele ...

-Sa incep cu "Ti-am zis eu?!" 

-NU!

-Iti aduci aminte cand ti-am zis ca Edi nu e alegerea cea buna si.....