The wrong one

Cap. 21- Secrets.

       Mi-am dus instinctiv mana la gura. Harry  mi-a luat scrisoarea din mana. Nu am avut nicio ezitare in a i-o 'darui-o'. Harry si-a incolacit bratele in jurul alor mele ,insa eu nu m-am miscat. Nicio lacrima nu imi curgea pe obraz, iar in adancul sufletului meu stiam ca asta  nu e de bine. Adica preferam sa plang , sa urlu ingrozita si sa il iau pe Harry in brate. Voiam sa simt durerea in suflet, sa simt cum imi strapunge inima fara mila, cum isi adanceste ghearele in cele mai adanci sentimente ale mele, cum ma sfasie. Nu era normal ce voiam eu, sau cel putin asta credeti voi. 

         In clipa in care am citit randurile, o parte din mine striga "Plangi, Katherine, plangi!". Cu toate acestea, inima mea nu se comforma , nu simteam nimi,. nici ura, nici durere, nici suferinta, nici frica, nimic. Ce e mai tragic decat sa simti durerea, frica si nesiguranta este sa nu le simti deloc. Tragic este sa fii obisnuit cu toate acestea, sa ti se para normale toate aceste lucruri care in adanc sunt de fapt groaznice. Asta era... Ma obisnuisem cu viata asta si eram sigura ca nu aveam sa o schimb prea curand. Ma adanceam din ce in ce mai tare in molozul acesta, insa incepuse sa nu ma mai deranjeze, incepuse sa faca parte din viata de zi cu zi, din viata mea. 

  -Katherine.. Jur ca o sa-l gasesc pe nenorocitul asta si o sa il omor cu mana mea, a zis Harry, ridicandu-se nervos de pe canapea , trecandu-si degetele lungi printre carliontii ciocolatii.

        Harry era vizibil enervat de ceea ce mi se intampla, de ceea ce a citit, de tot. Mi-am ridicat privirea si am vazut in ochii lui, mai multa ura decat am vazut vreodata. Privirea mea il urmarea in timp ce isi lipea fruntea de perete, urmand sa-l loveasca cu vreo doi pumni destul de puternici. Fara sa-mi dau seama, Harry facuse o gaura destul de evidenta in peretele care, evident, nu era foarte solid, nu suficient de solid incat sa-i faca fata maniei ce zacea acum in Harry. 

-Harry, nu. Am zis pe un ton calm, ridicandu-ma in graba, plasandu-mi mana mica pe unul dintre tatuajele ce ii acopereau bratul. Nu o sa ajute cu nimic daca imi distrugi apartamentul. 

-Cum poti sa fii atat de calma?! Cum poti sa nu izbucnesti in manie cand stii ca viata ta e in pericol?! CUM?! Vocea lui Harry ridicandu-se considerabil.

-Pai.. Presupun ca nu imi mai pasa atat de mult.. 

-Nu iti pasa de propria ta viata?! Ce e in neregula cu tine Katherine!? A tipat acesta, plasandu-si mainile pe umerii mei, zgaltaindu-ma putin.

-Nu vezi, Harry? Oriunde m-as duce, orice as face, nu am cum sa scap. Asa a fost viata mea construita, asa trebuie sa o traiesc. 

-Ai putea sa mori maine, la dracu Kate! Revino-ti! Nu putem sa stam asa, fara sa facem nimic. Jur ca o sa-l gasesc pe nenorocitul asta si o sa il omor cu cea mai mare satisfactie din lume. 

-Ce? Nu Harry.. Nu spune asta..  Vocea mea era cu mult mai calma decat a lui..

         Singurul lucru care l-ar fi calmat acum pe Harry ar fi fost...... Pai.. Nu stiu ce ar fi fost..  Cu toate acestea m-am ridicat pe varfuri si mi-am plasat buzele , finut, incet peste ale sale. Am simtit muschii sai relaxandu-se din ce in ce mai mult. Sarutul nostru a fost intrerupt de , bineinteles, mahmura Hazel, care a calmat situatia, iar pentru asta ii sunt profund recunoscatoare.

-Ce naiba fratilor?.. Va arde de tipat cand mie imi explodeaza capul?.. 

-Hazel, incantatoare ca de obicei.. Am inceput eu sa rad, insa Harry nu a schitat niciun gest.

          Am luat-o pe Hazel de dupa gat si am condus-o in camera alaturata. 

***

   Razele soarelui au inceput sa imi ciupeasca pieala ca in fiecare dimineata. Cum mi-am deschis ochii l-am vazut pe Harry care ma gadila cu privirea..