Cap. 20- Letters

435 18 12
                                        

***

Era dimineata. Razele soarelui ce se scurgeau printre micile spatii libere dintre draperii imi ciupeau placut pielea. Nu inchisesem un ochi toata noaptea. Bineinteles, nu pentru ca Hazel nu daduse niciun semn de viata, ci pentru ca intreaga seara gandurile mele se rotisera in jurul cuvintelor pe care mi le soptise Harry. O multitudine de amintiri si o stare de nostalgie erau elementele perfecte pentru o seara de stat pe ganduri. Sute de intrebari mi se invarteau in minte, fara sa primesc vreun raspuns. 

La un moment dat, am auzit usa dormitorului scartaind specific. Era intredeschisa, iar o pereche de ochi curiosi, dar superbi imi supraveghea atent miscarile. Mi-am intors privirea si l-am zarit pe Harry deschizand mai tare usa. Avea o tava de plastic in mana plina cu mancare adecvata unui mic dejun corespunzator si sanatos. Se concentra teribil sa nu o scape din mana. Mi-a zambit jucaus inainte sa se aseze langa mine asezandu-si tava in brate.

-Te-ai trezit devreme. Exclama acesta itninzand putin gem rosiatic pe o felie de paine prajita. 

-Nu prea am dormit. Am zis micsorand volumul vocii considerabil. 

-De ce? Ti-a fost rau? Trebuia sa ma chemi. A zis Harry concentrandu-se asupra a ceea ce facea. Deschide gura. Continua plimband o felie de paine pana la gura mea. 

I-am urmat intocmai indicatiile si mi-am deschis gura luand o muscatura din delicioasa paine prajita. Harry se uita zambind la mine. Imi analiza chipul cu privirea sa patrunzatoare, totusi vesela. Puteam simti caldura pe care o emana inima sa. 

-Mmm.. E chiar buna. Am exclamat eu plescaind de zor.

Harry a zambit. Un zambet caracteristic lui, pe care nu-l mai vazusem de ceva vreme si de care imi fusese dor. Felul cum i se curbau buzele evidentiandu-i gropitele imi comamna genunchii la inmuiere. Timp de cateva secunde ne-am privit in ochi, fara sa mai schitam un gest, fara sa mai schimbam o vorba. Pur si simplu ne priveam cu un zambet tamp pe fata. Mi-am lasat privirea in jos , afisand un zambet la fel de ciudat, de data asta parca incercam sa i-l impartasesc cu pamantul. Zambeam la pamant.

-Asta e... 

Harry m-a introdus intr-o confuzie adanca. Mi-am scuturat usor capul si mi-am ridicat spranceana intrebator, de pe buzele mele dezlipindu-se un "Ha?!" la fel de curios.

-Asta e..Cel mai dragut lucru pe care l-a facut vreodata o fata. 

Eram in continuare confuza. Nu intelgeam ce tocmai facusem. Nici nu ma puteam bucura de compliemtnul pe care nu-l intelegeam. Mi-am indreptat privirea catre ochii verzi ce ma priveau sticlind. Harry as observat ca tot nu intelegeam.

-Felul cum zambesti in jos.. Cum zambesti la pamant.. Ai facut asta si atunci.. Acasa la Cara. Cand te-am vazut prima data. 

Harry si-a lasat timp de o secunda privirea in jos, disparandu-i zambetul de pe fata. Apoi si-a ridicat-o , privind inainte, in gol. Parea ca evenimentele se desfasurau inaintea ochilor lui. 

-Ai deschis usa si se vedea pe chipul tau ca nu erai fericita acolo. Nu te condamnam. Sa o slujesti pe Cara nu era un lucru placut.. Prima data m-am gandit cum ar fi sa o fac cu tine... Atunci Harry a inceput sa zambeasca nevinovat imediat ce a primit o palma amicala pe umar... Cum am intrebat de Cara, ti-ai lasat privirea in jos si ai inceput sa zambesti. Mi-am dat seama ca stiai ce urma sa se intample, insa ai preferat sa-ti lasi privirea in jos si sa zambesti in loc sa dai ochii peste cap. Stiam ca in mintea ta ti-ai spus "Inca unul!". Asta m-a facut sa ma intorc la tine, zambetul ala.. Stiam ca esti diferita, ca esti speciala. Pe langa faptul ca este cel mai dragut lucru din lume, este de asemenea si cel mai sexy. 

Din reflex mi-am lasat dn nou privirea in jos si am inceput sa zambesc. Ochii mi s-au umezit dar nu am lasat lacrimile sa-mi cada pe obraz. In momentul ala inima mea tipa "SARUTA-L!" dar creierul imi interzicea sa fac asta. 

The wrong oneUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum