The wrong one

Cap. 13- I won't ever admit that I love you.

      Cu siguranta acel mesaj a fost trimis cu scopul de a ma face sa zambesc, insa efectul sau asupra mea a fost cu totul altul. Am privit cateva secunde telefonul nestiind daca sa accept sau sa refuz.. Dupa conversatia purtata cu Emily, incepusem sa am indoieli in privinta alegerii facute si nu mai eram atat de sigura ca Edi era acel baiat inocent dar puternic care m-ar fi putut feri de orice rau. Mi-am luat telefonul intr-o mana si am inceput sa tastez. "Sigur... Abia astept. xx" . Am apasat tasta de trimitere si mi-am strans ochii ca si cum as fi trecut printr-o durere trupeasca incontrolabila. Mi-am redeschis ochii si mi-am aruncat privirea catre fereastra unde mi se vedea reflexia perfect. Toate amintirile legate de Harry mi se derulau in fata ochiilor. Incontrolabil o lacrima mi s-a prelins pe obraz. Cum puteam sa fiu atat de naiva? Ceva din mine imi tot repeta ca Edi nu este un ingeras, asa cum se prezenta, insa o alta parte tipa cu putere, amintindu-mi de fiecare data ca Harry era un criminal. De ce tocmai Harry?! Inima mea refuza sa creada ca baiatul care a avut grija de mine vreme indelungata, care m-a facut sa zambesc,  care m-a facut sa ma simt mai iubita decat am fost vreodata...Refuza sa creada ca ar fi putut fii in stare de o asemenea cruzime. Lucrurile nu se legau. Nici eu nu stiam ce sa simt si pentru cine. 

         Gandurile mele au fost intrerupte de sunetul unui ciocanit delicat in usa de la camera.Am inspirat adanc si am expirat intocmai sub forma unui oftat. 

-Intra. Am invitat eu, calma, pe un ton inocent.

-Hei... Isi face aparitia Emily cu un zambet fals pe fata. Esti bine? Continua aceasta.

-Da... Uite...Am raspuns ridicandu-ma de pe pat.

-Nu.. Stai linistita...Te inteleg... Vreau doar sa ma asigur ca esti bine.. Atata tot..

-Unde incape atata bunatate? Uite-te la tine... Esti asa de mica si ai un suflet asa de mare... Nu iti sunt suficient de recunoscatoare pentru tot ce faci pentru mine.. Chiar as vrea sa pot face mai multe.. O sa ma inscriu la o facultate... O sa ma angajez si promit ca , in scurt timp voi fi pe picioarele mele..

-Katherine... Stai linistita.. Cand am decis sa te ajut, am decis de fapt sa am ajut pe mine.. Stii la fel de bine ca mine ca nici eu nu am pe nimeni...

O lacrima mi-a curs pe obraz in timpul unei imbratisari stranse. 

-O sa fie bine, iti promit! Mi-a fagaduit aceasta strangandu-ma cu putere in brate. 

Ne-am asezat amandoua pe pat...

-Ce sa fac, Emily? Am zis eu printre cateva lacrimi care se revarsau pe chipul meu ..

-Numai tu stii ce simti... Doar tu poti lua decizia aceasta... Eu pot sa vin doar cu un sfat.. Si in aceste momente.. Cred ca cel mai bine este sa te duci sa lamuresti problema cu Harry.

-Imi este atat de frica....

-Amandoua stim ca asta nu este adevarat Kate.. Stiu ca inca il iubesti.. Si ca nu il crezi vinovat...

-Edi nu m-ar lasa niciodata sa am intalnesc cu el...

-Ce drept are Edi sa iti comande cu cine sa te vezi si cu cine nu?!

-Se ingrijoreaza.. Plus ca ... Nu pot sa-l mai fac sa sufere... Nu din nou..

-Te inteleg.. Dar tu?.. De tine cine are grija?...

Mi-am lasat privirea in jos, vinovata....Intelegeam ce vroia Emily.. Stia ca eu nu voi pune fericirea mea mai presus de cea a lui Edi.. Insa cu Edi eram cu mult mai in siguranta. Mesajele, amenintarile disparuse complet din viata mea, iar Edi nu era un criminal... Nu ca Harry... 

-Nu pot sa vorbesc cu Harry... Chiar nu pot...

-Este alegerea ta, insa eu ti-am ce cred ca ar trebui sa faci... Eu te voi sustine indiferent de ce ai face... Mi-a zis aceasta imbratisandu-ma o ultima data inainte de a se retrage din dormitorul meu.