The wrong one

Cap. 18- He knows.

***

-Doriti un pahar de smapanie? Am intrebat zglobie. 

-Sigur..Mi-a raspuns unul din putinii invitati ajunsi.

I-am intins un pahar de sampanie de pe tavita pe care o purtam in mana, tanarului, iar mai apoi m-am indreptat spre masa lunga unde era asternut bufetul la care Hazel servea. M-am asezat pe un scaun langa ea, luand o pauza.

-Ai obosit deja? Isi evidentia ea ironia.

-Nu inteleg, parca era o petrecere de zile mari.. Unde e toata lumea? 

-E drevreme Kath, la voi in Londra de la 9 se aduna lumea?

-Nu.. La noi in Londra la 9 se stinge petrecerea. Am zis eu ironica,oftand, ridicandu-ma de pe scaun cu scopul de a mai servi niste invitati.

Pe la ora 10:30 pm, au inceput sa soseasca mai multi invitati si sa se incinga petrecerea. Muzica rasuna pe intreaga alee. Nici nu cred ca gazda ii cunostea pe toti care se aflau in gigantica vila. Erau sute de oameni imprastiati prin piscina, pe la etaj, prin dormitoare, la bucatarie, ba chiar si prin bai. Gazda nu parea sa aiba nicio retinere. In timp ce ma strecuram cu tava de prajiturele , incercand sa fiu o chelnerita exemplara, servind petrecaretii un barbat inalt, bine facut ,cam pe la vreo 25 de ani, m-a tras de maneca, soptindu-mi la ureche sa il urmez. Era Josh, gazda evenimentului. L-am urmat pana intr-un birou cu gust aranjat, a carui usa era inchisa cheia pentru a nu patrunde niciun invitat. Asa mi-am dat seama ca acolo avea lucruri importante, acte si documente. Era singurul loc din intreaga casa unde ne putem intelege, cat de cat.

-Vreau ca tu sa stai la usa si sa primesti invitatii cu o tava cu niste fursecuri, prajiturele si una cu pahare de sampanie. Te-am ales pe tine ca esti frumusica si vreau sa vina cat mai multa lume. Ai tava si bautura pe o masuta in fata usii unde o sa stai tu... Taote sunt pregatite afara. Ma informa 'seful'.

-In regula. M-am supus parasind biroul.

M-am strecurat printre multimea de tineri care isi ondulau trupurile pe ritmul muzicii spre iesire. Ca sa intri in imensa si somptuoasa vila de pe plaja, trebuia sa intri intr-o imensa gradina si sa mergi cam 100 de metri pe un drumulet unde se vedeau pe de-o parte si pe cealalta bancute micute, cam pentru 2 persoane. Inainte usii imense alba, era un rand de vreo 20 de trepte ce duceau catre usa. Era o vila cu 4 etaje, in care erau sanse de peste 50% sa te ratacesti. De pe inaltele scari, de langa usa vedeai poarta din fier larg deschisa. Din cate am inteles de la petrecaretii de pe acolo si de la Hazel, asta era stilul American de a organiza o petrecere. Venea toata lumea care te cunostea, fie din vedere fie ca erati cei mai buni prieteni, nu conta.. Erai invitat. 

Cu greu am ajuns la usa. Eram singura care intampina invitatii. In ciuda faptului ca eram destul de timida , imi placea sa interachionez cu oameni si mi-ar fi placut sa am un job de acest gen. Stateam zambitoare si intampinam 'invitatii'.

-Bine ati venit! Serviti-va cu niste mini-amandine! Am intampinat razand, intinzand tava cu delicatese.

Era deja de tarziu, iar tinerii petrecareti nu isi mai faceau aparitia pe poarta. Eram putin trista, m-am distrat excelent socializand, ba chiar mi-am facut si cativa prieteni. Cativa dintre tipii care au venit neinsotiti de partenere si-au folosit abilitatile de flirt cu mine, dar nimic. Eu incercam doar sa le raspund frumos, fara sa-i jignesc. In timp ce intampinam unul dintre ultimii sositi, mi-am intors din instict privirea catre poarta. 

Mi-am marit ochii suprinsa sa zaresc acel cuplu, pe care nu puteam sa zic ca-l uram, dar in mod sigur nu eram fana lor. Inima mea a inceput sa pulseze si mai rapid, si mai tare. Ma enerva gandul ca va trebui sa le zambesc, ca va trebui sa la vorbesc furmos si sa ma comport de parca mi-ar face palcere prezenta lor. Uram sa fiu ipocrita, insa chiar nu vroiam sa risc sa nu-mi primesc banii cand aveam atata nevoie de ei. I-am vazut apropiindu-se, zambind unul la celalalt de parca totul era roz. Iubita lui Harry era imbracata intr-o rochie mulata, rosie si niste pantofii cu toc imens, cu toate acestea era inca mai scunda decat el. Harry nu era chiar asa de aranjat, de fapt era imbracat chiar comod. O pereche de blugi stramti, negri , vesnicile lui cizme maro si un tricou negru, simplu. Se tineau de brat de parca ar fi pasit spre altar. Nu-mi venea sa cred ca intreaga seara va trebui sa-i vad distrandu-se impreuna. In momentul in care au pasit pe prima treapta mi-am intors privirea spre geamul casei, unde imi vedeam perfect reflexia. Eram eu, cu parul prins intr-o coada impletita lasat pe un umar, nemachiata,intr-o vesta neagra pe deasupra unei camasi cu maneca scurta, alba si simpla. In picioare niste balerini negri si niste blugi stramti, simpli si plictisitori, tot negri. Atunci imaginea mea s-a focusat pe domnisoara alaturi de care Harry urca scarile. Rochia stramta ii evidentia perfect formele voluptoase, machiajul o facea sa para scoasa din reviste si tocurile pe care pasea cu atata mandrie ii dadeau un aer de lider. In comparatie cu ea, eu eram un caine ratacit pe drum, in timp ce ea era o felina rasfatata. Am observat in reflexie ca se apropiae asa ca m-am intors pe calcai si mi-am lasat privirea in jos. Cand mi-am ridicat privirea pentru a le ura bun venit si pentru a-i servi cu prajiturele , ochii mei au facut contact cu ai lui Harry. Acel verde smarald ma facea sa ma simt incordata si sa ma cutremur. Acea privire imi stranise mii de amintiri, amintiri care nu mai puteau fi aduse la viata.