Un Câmp de Păpădii - Seria Flori - Volumul 1

CAPITOLUL 11

MANIA CULORILOR

E N D E L L I O N

Dacă mi-ar fi spus cineva că aveam să sfârșesc urcată pe un copac la câteva ore după ce am jurat că nu mă mai interesau băieții, i-aș fi spus să meargă să-și facă un control psihologic.

Mereu mi-am imaginat că primul meu sărut avea să fie stângaci, plin de nesiguranțe și gol de pasiune. N-am crezut că avea să fie atât de... consumator.

Soarta mi-a fost pecetluită atunci când Alec Raven mi-a cerut să-l distrag, cu mâna atât de strânsă în jurul palmei mele încât eram sigură că urmă să lase o vânătaie.

În timp ce m-a condus înapoi la cămin, s-a oprit la fiecare două minute doar pentru a-mi fura un alt sărut, și exact ca primul, fiecare dintre ele mi-a tăiat respirația, făcându-mi inima să cedeze în fața lui. Cu fiecare atingere a buzelor lui, sufletul meu aluneca puțin mai adânc în al lui.

Săruturile lui se simțeau ca un răspuns, ca ultima piesă dintr-un puzzle complicat care se așeza atât de ușor și satisfăcător în locul ei. Se simțeau ca răspunsul unei ghicitori.

Așa se simțea să te îndrăgostești? Sau poate era doar creierul meu, cel atât de neobișnuit cu toate emoțiile care îmi traversau necontenit corpul, cedând fiorului necunoscutului.

În timp ce stăteam întinsă în pat, cu geaca lui de piele strânsă în brațe și prietena mea cea mai bună sforăind în partea opusă a camerei, nu-mi puteam opri gândurile din a fugi la el. La mirosul lui, atât de intoxicant de masculin, puternic și sigur. Mă durea să fiu departe de el.

Îmi aminteam de cum era arătată iubirea în filme, cărți, fotografii, muzică... artă.

Trebuiau să fie fluturi, delicați și inocenți, dând leneși din aripi în stomac, dar al meu era plin de ceva mult mai răutăcios.

Simplul gând de a-l compara felul în care se simțea prezența lui cu fluturii părea strigător la cer.

Nu.

Simțeam viespi furioase care parcă încercau să se reverse din mine, iar fiecare atingere a lui făcea un alt ac să mă străpungă, dar, la naiba, acele acelea se simțeau mai bine decât orice orice aripă.

Asta era?

Era iubire când te înnebunea?

Mintea mea a intrat într-o spirală fără capăt atunci când i-am inhalat din nou parfumul impregnat în jachetă. Mi-am frecat coapsele între ele, apoi m-am ridicat brusc și m-am așezat la birou, aprinzând lampa, sperând că n-aveam s-o trezesc pe Lia.

Mi-am mușcat buza până la sânge și am scos o pânză, pe care am așezat-o pe șevalet la marginea patului, apoi m-am holbat la ea până când tabloul mi s-a materializat în creier.

Am clătinat din cap și am mers la baie, unde mi-am prins părul într-un coc în vârful capului, apoi mi-am aruncat apă rece pe față, sperând că avea să mă trezească și să mă oprească din nebunie.

Am strâns marginile chiuvetei în palme și am încercat să-mi calmez respirația în timp ce m-am privit în oglindă. Aveam buzele umflate, parțial de la cât le tot molfăisem, parțial de la cât de mult mi le sărutase și cu câtă ardoare o făcuse, presiunea gurii sale peste a mea fiind încă atât de prezentă.