Alone (PJO f.f.)《În curs de editare》

Capitolul 1

I

Jordan

Jordan avea parte de o zi obişnuită în Tabără Half-Blood. Stătea în cabana Hades, întins pe patul lui, şi se holba la tavan, gândindu-se la ce ar putea să facă. Aparent, după atâția ani de antrenament, îți cam piere cheful de luptă. Plus că nimic interesant nu se întâmpla acolo. Sau cel puțin aşa credea Jordan. Până când auzi nişte bătăi în uşă.

Fiul lui Hades se ridică plictisit şi se duse să deschidă uşa. Probabil era Sam, cu o problemă banală. Ca de obicei.

După cum se aştepta, în uşă se afla Sam. Sub ochii lui verzi strălucitori erau două semilune întunecate, iar părul lui negru era ciufulit. Totuşi, zâmbetul lui lipsit de grijă îl linişti pe Jordan, convingându-l că nu se întâmplase nimic grav.

- Hey, Jordan, zise el. Deranjez?

Jordan zâmbi şi el.

- Tu? întrebă el, prefăcându-se uimit. Niciodată.

Amândoi râseră. Jordan făcu un pas înapoi, învitându-l să intre. Se pare că Sam era doar foarte plictisit, iar treburile din tabără nu erau destul de interesante pentru el. Ceea ce îl uimi puțin pe Jordan. Din câte ştia, Sam nu considera nimic legat de tabără plictisitor.

- Ah, şi ghici ce! spuse Sam la un moment dat.

Jordan se uită întrebător la prietenul său. Acum părea de-a dreptul entuziasmat. Ceea ce, în mod neobișnuit, nu se întâmpla prea des. Nu prea obişnuia să-şi arate sentimentele. Dar atunci arăta că un copil în dimineața de Crăciun.

- Avem un nou rezident, continuă Sam. Jamie şi Dylan au avut grijă de ea până acum.

Oh, deci e o fată... îşi spuse Jordan.

- Păi hai să o vedem, propuse Jordan. Pari tare încântat de idee.

Sam încuviință, continuând să zâmbească.

- Păi, poate ne împrietenim cu ea, zise el. Adică, cu cât mai multe fete nu se împrietenesc cu Chelsea, cu atât mai bine.

Jordan se încruntă când auzi numele fetei din cabana Afrodita cu care obişnuia să iasă acum un an. Mda, încă nu știa ce fusese în capul său.

- Atunci hai să mergem, spuse Jordan, îndreptându-se spre ieşirea din cabana Hades.

Sam îl urmă, şi ieşiră amândoi afară, unde mai mulți rezidenți îşi vedeau de treburile lor. Lumina orbitoare a soarelui îi cam arse retina lui Jordan, aşa că fu nevoit să închidă ochii câteva secunde. După ce îi deschise din nou, încercând să se obişnuiască cu lumina, se uită dezgustat la cerul de un albastru intens. Ura zilele însorite ca aceasta. Le prefera pe cele ploioase şi întunecate.

- Dacă te-ai săturat să te încrunți la cer, poate ai vrea să mergem, zise Sam sarcastic, trăgându-l pe Jordan de braț.

- Nu-i vina mea! protestă el. Pur şi simplu nu suport soarele. E prea... strălucitor!

Sam îşi dădu ochii peste cap.

- Dacă te-ar auzi Dylan ai fi deja mort, comentă el amuzat, după care îi dădu drumul la braț, şi merse mai față.

În scurt timp, cei doi băieți ajunseră în fața infirmeriei. Jordan fu surprins să audă țipete din înăuntrul clădirii. Se uită la Sam o secundă, care părea la fel de nedumerit, după care îşi scoase sabia. Skìa, Umbră.

Intră numai decât în infirmerie. Primul lucru pe care îl făcuse era de a se holba la fata care se zbătea să scape din strânsoarea mai multor copii din cabana Apollo.