Steaua Monstrului

Capitolul 12 (partea 1)

Alexander

Dimineața următoare, m-am trezit cu o durere de cap extrem de puternică din cauza alcoolului pe care l-am băut în club. Pe deasupra, lumina strălucitoare a soarelui, care pătrundea pe fereastră, nu făcea decât să-mi accentueze disconfortul. Îmi venea să mă ascund sub plapumă și să dorm toată ziua, dar trebuia să iau micul dejun în grabă și să mă pregătesc pentru a rezolva niște treburi urgente la birou. Cu greu, m-am ridicat din pat și am mers să mă îmbrac. Am ales o pereche de blugi largi și comozi, împreună cu o cămașă albă, la fel de largă, care să nu mă incomodeze.

Când am coborât în living, am avut o surpriză: cine crezi că era deja acolo, vorbind cu sora și bunica mea? Exact, Isabell. Părea că se simte ca acasă, râzând și povestind alături de familia mea. O altă zi în care casa noastră devine, din nou, un fel de centru social pentru ea. Pentru mine, prezența ei este doar o constantă sursă de nervi. Casa asta trebuie să îi fie închisoare și suferință nu distracție sau fericire!

Am luat loc la masă și am salutat în stilul meu clasic și puțin nepăsător.

-Neața.

Fetele mi-au răspuns politicos, iar Horper a apărut în cele din urmă ținându-și mâna la spate. Nu am putut să nu îl întreb ce s-a întâmpla, iar răspunsul lui m-a făcut să zâmbesc involuntar. Se pare că și-a făcut treaba destul de bine aseară cu fata din club.

Isabell, Nina și bunica nu păreau prea fericite la auzul acestor vorbe și bunica fiind lângă Horper îl lovește ușor cu palma. Am început să zâmbesc din nou iar fata cu ochi de stea se concentra doar pe fața mea și pe fiecare gest pe care îl făceam. Îmi admira zâmbetul.

-Lola te-a așteptat. Ar fi trebuit să te întorci. Spune Horper în timp ce făcu pe toată lumea de la masă să mă privească.

Fata cu ochi de stea părea să fie înfuriată și, din greșeală, cum și-a mișcat piciorul, a lovit masa. Nu am putut să nu zâmbesc văzându-i reacția.

Ador când se enervează.

Când am ajuns la birou, am aflat că unul dintre acționarii mei intenționează să-și vândă acțiunile de 30% iar cumpărătorul era chiar mama. Auzind această veste, am simțit că înnebunesc. Deja am suficiente probleme...

-Derek, ți-ai pierdut mințile? Nu poți să vinzi acele acțiuni! Sau dacă vrei să le vinzi, găsește alt cumpărător.

-Alexander, tu nu înțelegi? Este o ofertă mult prea bună.

-Ai să distrugi totul!

-Îmi pasă prea puțin. E o oportunitate bună pentru mine.

Am respirat adânc și am încercat să mă calmez.

-Ascultă-mă bine, Derek. Nu îmi distruge afacerea pentru câteva monede. O să cumpăr eu acele acțiuni. Vei vedea!

La naiba!

-Dacă vrei acțiunile te costă 10 milioane.

-10 milioane? Să te ia dracu, Derek! Cumpăr eu acele acțiuni! Fix acum!

-Crezi că poți concura cu oferta Doamnei Victoria?

-Oferta ei nu mă interesează. Îți ofer 10 milioane acum pentru acțiuni. Afacerea mea, o fac cum vreau eu!

Fostul meu partener de afaceri se strâmbă în fața mea, extrem de arogant. Simt cum îmi crește tensiunea, și încep să mă gândesc tot mai serios că niște pumni bine aplicați i-ar prinde bine.

Cu acceptarea ofertei mele de către Derek, atmosfera în birou a devenit tensionată. Împreună cu avocatul, am început să parcurgem hârtiile și formularele necesare pentru transferul acțiunilor. Deși procesul părea a fi în regulă, nu puteam să nu observ privirile întrebătoare ale angajaților mei.

Odată ce am încheiat de scris documentele și am transferat banii pentru acțiuni, l-am privit în ochi cu un aer de superioritate.

-Derek, nu mai ai ce căuta aici. Ți-am cumpărat acțiunile și nu vreau să mai aud de tine în preajma firmei mele. Așa că poți pleca! spun eu privindu-l fix în ochi

-Crezi că mă poți da afară? Sunt în firma asta de un an, sau poate mai mult! răspunde el răzând

-Da. Având în vedere că nu mai ai nicio putere în firmă, dispari imediat! Dacă mai stai un minut, îți rup toate oasele și o să vezi cum sângele tău îmi acoperă mâinile. Pleacă dracului de aici!

Îmi ridic mâna și îi arăt ușa iar Derek se ridică speriat, își ia lucrurile și iese din birou fără să mai scoată vreun cuvânt. 

După o zi care părea că merge mai bine, când a sosit momentul să plec, i-am convocat pe toți angajații firmei în sala de ședințe. Privirile lor erau fixate asupra mea în timp ce le transmiteam un mesaj clar:

-Nu veți transmite nicio informație altor persoane care nu fac parte din această firmă! Sub nicio formă! Nu veți discuta cu nimeni despre nimic din ceea ce se întâmplă aici! Și să fie clar, cei care nu respectă aceste reguli vor suferi consecințe grave. Mă voi asigura personal că regretă fiecare moment în care au încălcat aceste reguli. Îi voi face să sufere atât de mult, încât vor dori să nu se fi născut! Am fost destul de clar?

Avertizarea mea a fost atât de aspră, încât i-am speriat.

-Da, răspund ei în cor.

Perfect!

La ieșirea din firmă, în fața mașinii, i-am spus lui Horper să angajeze mai mulți bodyguarzi pentru a o proteja pe sora mea. I-am cerut să facă asta discret, fără ca ea să observe.

-De ce are nevoie Nina de mai mulți bodyguarzi?

Îl privesc îngândurat.

-Mama vrea să se răzbune pe mine prin Nina. A vrut să o răpească și dacă ar fi făcut-o, sora mea nu ar mai fi fost acum printre noi. Am nevoie să mă asigur că Nina este în siguranță, dar nu vreau să știe nimic despre asta.

-Ce? Victoria a încercat să facă asta? Nu îmi vine să cred... Nina este fata ei!

-Nu îi pasă prea mult dacă Nina este fata ei sau nu, pur și simplu o vrea moartă.

-Vom rezolva asta...

-Asigură-te că totul se întâmplă discret și fără ca ea să bănuiască ceva.

-Îmi asum asta. Vom face tot posibilul pentru a o proteja.

-Bun.

În clipa imediat următoare, am simțit un fior ciudat străbătându-mi întreg corpul. O mașină neagră și elegantă s-a oprit brusc în fața noastră. Geamul din spate s-a deschis parțial cu o mișcare haotică, lăsând loc pentru un pistol. Un sunet metalic dur mi-a lovit auzul, iar o durere ascuțită și amorțeală mi-au cuprins brusc mâna.

În mijlocul haosului, Horper a reacționat imediat, scoțându-și propriul pistol și trăgând în direcția mașinii. Dar eforturile sale au fost în zadar. Mașina a accelerat rapid și a dispărut în depărtare, fără să lase nicio urmă.