Steaua Monstrului

Capitolul 4

Isabell

Credeam că o să leșin...

Cum am putut să îmi leg destinul cu acest monstrul?

Cu fiecare pas pe care îl fac departe de el spre casă, inima îmi bate din ce în ce mai tare, parcă dorind să-mi scoată sufletul din piept. O clipă de slăbiciune mă făcuse să îmi leg destinul cu al său! Privirea lui, tăioasă, părea să străpungă orice zid pe care îl construisem în jurul meu. A rămas acolo în timp ce eu mă grăbeam spre casă, prezența lui pare să fie la fel de puternică ca și când ar fi fost alături de mine la fiecare pas.

Cum de la ura pe care o simțeam pentru el am ajuns să nu-i resping sărutul și să-l accept? Bărbatul acesta o să mă facă să îmi pierd mințile! Îmbrăcat în același stil impecabil, cu o cămașă albastră ce-i evidenția ochii și cu blugii negri ce păreau croiți special pentru ai contura linia perfectă a corpului, el rămâne la fel de atrăgător. La naiba! De ce îl consider așa?

Amintirea sărutului său mă copleșește cu intensitatea sa, de la momentul surprinzător în care buzele noastre s-au întâlnit până la acea devorare reciprocă a dorinței. Întrebările îmi bântuiau mintea, cum am putut trece de la resentimente adânc înrădăcinate la acceptarea acestui sărut?

Omul acesta, cu farmecul său seducător și cu umbrele misterioase care îl înconjurau, pare să aibă puterea de a-mi transforma toate barierele și pereții pe care îi ridicasem într-o furtună de sentimente.

Cuvintele sale, acele comentarii dure la adresa prăjiturilor mele, au lovit ca un vânt rece sufletul meu, spulberând orice încredere pe care o aveam în abilitățile mele. Nu am primit vreodată o recenzie proastă în ceea ce privește prăjiturile mele. Ele sunt o expresie a pasiunii și a muncii mele, mereu apreciate și cu o urmă dulce lăsată pe buzele celor care le degustau. Așadar, impactul acestor cuvinte asupra mea a fost profund și, într-un fel, chiar înspăimântător.

Este ciudat să mă simt atât de vulnerabilă și afectată de acele observații aparent banale, dar care, în realitate, imprimaseră o rană neașteptată în încrederea mea.

Fără să mai stau prea mult pe gânduri mi-am convins mintea că este un arogant și un monstru apoi am fugit spre camera mea, m-am pus în pat, mi-am tras pătura pe cap până am adormit.

Sunt o cofetăreasă care iubește să facă prăjituri , am inventat rețete și combinații de gusturi pe care le ador și fac niște prăjituri unice. Fiecare prăjiturică făcută de mine are propria poveste, inventasem doar două mai speciale, una în formă de trandafir și alta în formă de stea. Aceste prăjituri sunt pur și simplu magice!

Cele în formă de trandafir și stea sunt bijuteriile mele, creații unice care nu sunt doar prăjituri, ci povești în sine. Bărbatul din viața mea va trebui să fie ca acele prăjituri: un trandafir, frumos la exterior dar cu adâncime, și o stea ce strălucește atât înăuntru, cât și în afară. Sufletul său să fie lumina care mă încălzește, iar personalitatea să fie un mix de bunătate și putere, precum petalele trandafirului și lumina strălucitoare a unei stele.

A doua dimineață încerc să uit ce s-a întâmplat însă nu pot. În timp ce stau în pat, mă întreb de ce acel bărbat m-a sărutat și de ce mă făcuse să îl urăsc.

Nu pot să-l scot din minte. Este frustrant să simți o atracție puternică față de cineva care pare să nu arate și partea sa mai caldă sau mai bună. Nu făcusem nimic nimănui, nu înțeleg de unde vine acest comportament din partea lui față de mine.

În acel moment, surorile mele au intrat în cameră fără să mai pot rezista, le-am povestit totul.

— Ce faci Pistruiat-o? E ora 11:00, de ce încă nu ai coborât din pat? întreabă sora mea mai mare, Layla