Vai de viata mea!
Nu imi venea sa cred mama mi a trimis un mesaj lung si inimaginabil."Draga down, Înțeleg ca esti la varsta pubertatii si ca vrei sa iei toate deciziile proaste posibile, dar inca sunt mama ta! Vreau sa stii ca te astept acasa. Inca nu e prea tarziu! Vino sa discutam.. am foarte multe lucruri importante sa-ti povestesc. Vino acasa urgent!"
Parea destul de serios ceea ce mi a scris.. m am dus la Clara sa-mi cer scuze ca nu mai pot sta.
-Hei fetiță, sa stii ca o sa ma duc acasa acum, sper sa nu te superi!
-Stai liniștita Down. Oricum am niste planuri.
*dupa 1 ora*
Am ajuns acasa si parca-mi era frica sa intru pe usa nu stiam ce ma asteaptam, dar in acelasi timp voiam cu nerabdare sa aflu ce avea mama sa mi spuna.
-Hei, am ajuns. E cineva?
-Down! Vino in bucatarie scumpo (tata)
-Hei tata, care e treaba?
-Asculta Down, eu si mama ta ne am gandit bine.. si credem ca este mai bine daca ne-am muta la țară pe timpul vacanței.. la buncii tai!
-Ce tot spui tata? Unde e mama?
-Scumpo.. mama este bolnava.. are nevoie de timp si de odihna!
Oh nu.. nu mi vine sa cred e doar vina mea cum se poate intampla una ca asta
-TATA! CE ARE MAMA??
-Scumpo, calmeaza te va depasi situatia haide sa mi alaturi de ea!
Este 12 la 15 fara un sfert vin dupa tine.. iti dau timp sa ti strangi lucrurile.Nu mi vine sa cred ceea ce aud si ceea ce se intampla. Nu mi ramane nimic de facut decat sa mi strang lucrurile si sa plec!
M-am dus in camera mea si ma pregateam sa plec*ring, ring*
Conv telefonica-Hei Sfoia!
-Down! Asculta ma! Alin nu e bine deloc!
Si daca va intrebati ce treaba are Sofia cu Alin, ei bine.. Sunt frati.
-Ce a patit?
-S a inchis in baie si nu vrea sa iasa. De cand a venit injura prin casa si stiu ca a ieist sa se vada cu tine!
-Vrei sa arunci vina asupra mea acum?
-Down! Precacut o! Stii ca fratele meu întotdeauna a ținut la tine, iar tu te ai comportat mereu ca o zdrență. Esti o nerecunoscatoare!
-Ce tot spui..
*apel incheiat*
Du te n Ma ta!
Deja toata lumea ma uraste in acest oras, ce alt motiv as avea sa nu plec cu ai mei? Mi ar prinde bine o pauza.. nici nu stiu cand a trecut anul ăsta.
*ora 14:45*
Beep beeep
Se auzea clanxonul tatei.-Down! Haide!
-Cobor acum tata!
Am plecat.
Eram in drum spre bunici, nu am mai fost la ei de cand eram mica si aveam in jur de.. cred ca 13 ani. Sper sa fie bine!*4 Ore mai tarziu*
Deja mirosul de balegar, sau cum ii spunea bunicul "ingrasamant natural" se simtea pe tot drumul.
Cainii latrau la fiecare poarta si ne apream din 5 in 5 minute ca sa nu dam oeste vreun copil care se juca cu mingea pe afara.-Gata, coboara!
-Ok..