Băiatul de la morgă

12

-nu am 5 ani, mă pot descurca singur ok?spuse Mio după ce mai rămăsese un sfert din paste
- știu dar nu te pot vedea cum te chinui din cauza unei prostii. Mio înțelege gravitarea situației și totuși încă nu-i convenea ca cineva să îi de-a de mâncare în cioc . Totul este liniștit chiar și după ce vasele sunt spălate și puse la loc . Merg in dormitor și îl admir pe Mio cum pare absorbit de documentele ce stau in fața lui. Încet mă îndrept spre el încercând eu să par copilul
-ce faci acolo?spun eu iar înainte de a-mi răspunde îi smulg documentele
-Nu e treaba ta! spuse Mio încercând să mi le ia din mână, îl auzeam destul de înfundat, concentrându-ma pe ceea ce conținea foaia...eram speriat, pur și simplu speriat..., exerciții mai complexe decât acela nu am văzut dar după câteva foi nici măcar eu nu înțelegeam... explicațiile deceselor acestora era pur și simplu complex
- documentele nu trebuie să ajungă la familia acestor oameni?
-ba da , deci nu îți mai băga nasul unde nu-ți fierbe oala
- idiotule , nu toți oamenii sunt genii ca tine ! cum naiba vrei să înțeleagă cineva ce pula mea scrii acolo? îi spun îndepărtându-ma de el și uitându-ma urât și în greață
- aici eu nu am vină, astea așa trebuie să arate în caz de nu înțeleg vin la mine sau au internet, caută nu știu eu nu am multă idee despre telefoane, spune crețul întorcândusi puțin capul dar fără să mă privească prea mult, și și-l întoarce continuând munca sa
Au trecut câteva săptămâni de când băiatul o tine doar in muncă nu a mai dat pe acasă de 6 săptămâni... îmi pun mâinile în cap lăsând paharul de vin jos iar cu cealaltă mână trang ușor din tutunul aproape stins, într-adevar sunt obosit dar nu beat, am făcut la meditații săptămânile astea cât nu am făcut vreodată, de-al naibi plozi de a xII-a , toți se cred mari medici , mari chirurgi dar ei nu știu unde este inima ,sau mai sunt ăia cu pile , au nișe figuri vin ai lor la mine și vor să-i fac plodul din țânțar armăsar, bune totul până la părinții ăia care cred că pruncii lor sunt perfecți iar pruncii cred la fel , că eu fac că ei dreg dar dacă îi întreb unde se măsoară pulsul ei zic la plămâni deci...e nasol să fi profesor sau chiar prof la meditații, se dau fetele in gât cu mine, nu le pasă că am inel de deget nu.. nimic! mă jur pe orice că una mi-a atins-o odată. Oftez și încerc să uit la ce mă gândeam mai luând o gură din lichidul roșu, observ că țigara s-a stins așa că o împing în scrumiera chiar dacă nu știu de ce am așa ceva , deobicei nu fumez dar am un pachet pentru zilele mai problematice. Gândind eu așa la ce voi face mâine observ telefonul sunând,nu era notat numele deci probabil cineva neimportant dar totuși decid să deschid.
-alo, spune o voce mică și răgușită...
-alo? cine ești? spun eu dur și fără finețe
-aron sunt eu , Mio...scuze dar nu cred că...ah! ne putem vedea ahh! vreodată... înainte să mor ahh !! ,îl întrerupe cineva cu o voce mai groasă cel mai probabil de un bărbat în toată firea
- hai azi nu am tot timpul din lume!
-aron te iubesc nu uita asta..umm! apelul se închide iar eu rămân șocat,nu credeam că sunt atâția pedofili,dar nu asta era problema!
Mă scol de pe canapea într-o fugă, îmi scot un tricou negru și niște blugi, îmi i-au jaketa cu buzunare unde îmi pun pachetul de țigări, telefonul si un pistol. I-au cheile din ușă deschid ușa, mă întorc și o închid iar apoi fug spre mașină, conducând până la dubiosul serviciu al lui Mio.
Fără să mă intereseze de gardieni , cred că mă cunosc sau știu de la Mio câte ceva deșii nu e genul să vorbească, urc scările până la ultimul etaj, acolo era biroul tatălui lui Mio care este șef aici din câte am auzit de la Mio, îmi scot telefonul din buzunar și caut poza cu schița clădiri pentru a mă asigura că sigur aici e birou, după ce am ajuns, deschid brutal ușa ținând pistolul drept în față. Când deschid îl văd cu niste acte în mână, iar cu cealaltă parcă își scoate părul negru din cap ,era speriat, plângea și avea o sticlă de bere terminată, când mă observă vine spre mine și îmi ia țeavă pistolului in mână îndreptând-o spre propria frunte.
- omoară - mă, e vina mea!spune bărbatul cu ochii difuzi
-unde este Mio?! cretinule! mă răstesc la el
- Rusia,  Tula ,bloc xx , apartament xx,spuse puțin mai calm bărbatul
- îmi omoară ruși iubitul,tu ști unde e și stai ca un melc și plângi ca un burete ud
- am 40 de ani nu mă pot bate !
- bunelul la vârsta ta era în război!, îi spun răstit apoi îi trântesc ușa în nas ,cobor sacrile , ies din clădire, și văd o notificare, era un mesaj de la un număr necunoscut,bine era necunoscut până să-mi scrie că este tatăl lui Mio, bărbatul îmi dă un link cu locația lui Mio, caut câteva zboruri și o da o da da da , e de la ora 4 ,doar că e in Moscova și de acolo trebuie să stau o oră până vine trenul și ajung in Tula. Zis și făcut ajung pe la 15 in Tula , caut blocul care cu acest minunat gps îl găsesc repede, blocul este deschis iar eu bat la ușă.
- Кто?(cine este?) răspunde un bărbat răgușit până în 35 de ani,da bine frate nu știu o boabă de rusă dar totuși inventez ceva iar acesta deschide
- ooo , păi zi așa, se uită la mine bărbatul,era înalt cam de 1,95 ,blond părul drept și lăsat pe umeri,era la bustul gol, dar purta niște pantaloni 3 sferturi negrii, mirosea a Mio foarte tare.El mă invită în casă și se duce într-o cameră,îl urmez și era o bucătărie mică, îmi face de o cafea lăsând cafea să se facă la ibric ,el se duce într-o cameră și vorbește ceva in limba lui apoi se întoarce la vedea și îmi zice să o beau.. l-am urmărit dacă îmi pune ceva din cafea și nu a pus nimic deci am luat o gură și deodată, îl văd pe blond cum îl ia "de o aripă" de puiul meu, bătut flămând vai ce capul lui.
-a-aron...,spuse el într-un răsuflu, las cana jos și îl strâng în brațe, bărbatul se uită la mine și îmi zice
- 300€ și ți-l iei acasă,ma surprins , așa ieftin? îi dau banii așa repede și îl iau pe micuț, mergem să îi cumpăr haine,doar că...nu știam rusă și aveam doar euro , ce naiba ! îl i-au in tren așa la aeroport și acasă direct, a fost așa simplu, odată ce ai acte,nu are nimeni treabă cu tine
*********************************************** heyy, de o săptămână scriu tâmpenia asta , și îmi e dor de multe persoane și aceste gânduri mă distrag . btw 17.06.24 23:32 12223 cuvinte. pupici