This feeling hurts so much

VI

La fel ca restul orelor dintr-o zi şi acestea trecură greu, poate chiar prea greu. Mă zbătusem din răsputeri să iau o notă mare la limba română cu toate că nu învăţasem prea mult. Chiar şi aşa, profesoara mi-a dat un zece pentru că în fiecare oră am fost foarte activ, mai puţin azi. Nu ştiu din ce cauză, însă mă simţeam groaznic. Să fi fost din cauza întâmplărilor petrecute cu o seara în urmă?Deja clasa se eliberase, Mark făcându-mi cu mână şi spunându-mi că mă va aştepta la el după ora de pregătire ca să iau cărţile şi hainele. L-am salutat şi eu la rândul meu şi, obişnuit după ritualul din fiecare zi de şcoală după ore, mi-am scos caietul de matematică şi un pix de culoare neagră, aşteptând profesorul.

Priveam ceasul galben din perete de parcă ar fi fost ultimul lucru la care mă puteam uita, iar secundarul se mişca atât de greu, încât aveam impresia că micuţul obiect rămăsese fără baterii. Am scos un oftat când am realizat că domnul Utaru întârziase cincisprezece minute, ceea ce nu îi stătea în fire.

Am ieşit pe hol, îndreptându-mă spre cancelarie. Probabil uitase că are întâlnire cu mine după ore, aşa că trebuia să îi reamintesc. În momentul în care paşeam , mă gândeam dacă nu cumva îl supărasem pe prof şi poate din cauza asta nu a mai venit. Mi-am plecat capul, oprindu-mă din mers când am ajuns în faţa uşii unde era pusă o bucăţică de plastic albă, scriind pe ea "Cancelarie". Am bătut de două ori, apoi am deschis-o, simţind cum inima îmi sare din piept din cauza bătăilor puternice. Picioarele mi se înmuiaseră, simţind cum braţele încep să îmi tremure atât de tare încât îmi şi transpiraseră. Din păcate niciunul din cadrele didactice nu se afla în acea încăpere cu o masă mare şi scaune aşezate în formă de U. Am respirat oarecum uşurat, privind pe orarul profesorilor să văd ce oră avusese înainte, ca să ştiu în ce clasă ar trebui să mă duc.

Am închis la loc uşa după ce mi-am terminat treaba acolo, apoi mi-am frecat palmele una de alta ca să le usuc într-un fel, dar parcă erau mult mai transpirate ca la început. Am început din nou să merg pe coridor, auzind în urma mea doar sunetul paşilor. Cu cât mergeam mai mult şi mă apropiam de clasa unde avusese oră domnul Utaru, cu atât se auzeau şi alte sunete, însă nu îmi puteam imagina de la ce vin. După ce am deschis uşa, am rămas cu gura căscată la propriu. Clasa era goala, la fel şi scaunele, însă pe catedra din faţa tablei era întins trupul alb şi gol al blondului, cu chipul roşu şi gura între deschisă pe unde putea foarte uşor să scoată sunete ciudate, de parcă i-ar fi plăcut ceea ce se întâmpla cu el. Deasupra lui Yn era un bărbat la fel de înalt ca şi el, poate mult mai bine făcut, reuşind să îi disting muşchii ce i se încordau la fiecare penetrare în corpul profesorului de matematică. Părul îl avea violet deschis, iar ochii portocalii nu arătau altceva decât satisfacţie. Nu cred că mă observaseră, pentru că s-ar fi oprit din acel act atât de ruşinos.

Nu mă puteam clinti, rămăsesem în acea poziţie de aproape două minute, nereuşind nici măcar să închid ochii. Broboane de transpiraţie se aşternuseră atât pe corpul lui Yn, cât şi pe cel al lui Saren. De abia după ce mi-am mai revenit puţin, am realizat defapt ce făceau cei doi acolo. Nu numai blondul gemea de plăcere, însă şi partenerul său ce se afla deasupra lui, stând sprijinit cu mâna dreaptă în suprafaţa catedrei, îşi muşcă buzele neîncetat de atâta satisfacţie. Am văzut momentul când gâtul domnului Utaru fuse prins în strânsoarea dinţilor lui Saren, bărbatul scoţând un strigăt mai mult de durere, însă nu ştiam exact să le diferenţiez. Mi-am simţit picioarele înmuiate, iar trupul începuse să îmi tremure atunci când mă priviră amândoi. Cu toate că se uitau ambii atât de intens la mine, expresiile lor faciale erau total diferite. Cel cu părul violet mă privea straniu, cu un rânjet pervers, de parca ar fi dorit să mă alătur şi eu lor, iar blondul avea o privire rugătoare, speriată şi totodată tristă, nici un zâmbet neapărând pe faţa lui.