This feeling hurts so much

XXVII

-Nu putem baga mana in foc si sa spunem ca asta e Yn, venira cuvintele lui Roni dupa mult timp de analizare a fotografiei.

-Mai taci, se enerva brusc Mark. Tu nici macar nu-l cunosti asa bine. Asta sigur e Yn.

Spre deosebire de cei doi ce incepusera sa se contrazica, eu continuam sa caut informatii despre acea poza si noul nume, Dean Parker. In adancul sufletului ma rugam sa fi fost o simpla coincidenta si sa nu fie vorba de el.

-Uitati ce am gasit, se auzi vocea mea tremuranda.

Am miscat putin ecranul, pozitionandu-l mai bine, dupa care am marit textul.

"Dean Parker, sub-sef la firma de transport Krantz a Germaniei, a fost suspendat din functie. Se afla acum la inchisoarea Smart Jail si va fi eliberat de abia peste 7 ani. Noul sub-sef va fi anuntat maine, la intrunirea personalului."

-Nu inteleg, sopti Mark, ganditor. Cu ce se ocupa de fapt firma asta?

Sari pe canapea si cauta pe laptop in adancul informatiilor firmei, apoi, in doar cateva minute zise cu o tensiune groaznica in voce.

-Droguri, Yn este traficant de droguri. Ar fi trebuit sa fie la inchisoare, insa cum se face ca a ajuns profesor de matematica? Uite ce scrie aici, zise satenul, intorcand laptopul spre noi.

Dean Parker a evadat. O noua viata il asteapta. Era numele stirii scrise in mijlocul paginii.

Am cugetat cu totii cateva minute pana ne-am pus cap la cap informatiile acumulate.

-Sa inteleg ca Yn, mai exact Dean Parker a evadat si a inceput o noua viata ca profesor? intreba Roni.

-Exact!

Acest raspuns ma cutremura si imi facu mainile sa transpire. Doar la gandul ca facusem dragoste cu un barbat ce ar fi trebuit sa fie in inchisoare ma sfasia de-a dreptul. Era groaznic cum cei doi ramaneau foarte calmi, dar nu era de mirare. Nici Mark si nici Roni nu se atasasera de el precum o facusem eu. Pentru cateva clipe credeam ca nu-l mai iubesc, dar sentimental de dragoste n-ar fi putut disparea niciodata din inima mea atat de rapid.

-Sunt un prost, un naiv si un fraier, am strigat, avand prima mea criza de nervi de pana acum.

Inainte sa lovesc laptopul si sa-l fac aproape bucati, Mark imi prinse mana si ma privi bland.

-Haide Akita, nu fii atat de nervos. Totul se rezolva cu politia.

-Dar... Nu, nu putem. Tocmai am vorbit despre asta, nu avem destule dovezi sa le aratam ca Yn este vinovat si... In plus, am murmurat, agatandu-ma de haina lui. Ma simteam mult mai bine in preajma sa, dar nu se compara cu prezenta lui Yn. Sau sa-i zic Dean Parker?

-In plus, nu vrei sa-l pierzi, nu-i asa?

Era incredibil cat de calm putea ramane acest copil. Ar fi trebuit sa ii iau exemplu si sa nu mai plang.

-Dumnezeule, Aki, prietene, nu mai plange.

Ma trase de mana si ma ridica, ducandu-ma spre baie. Ma simteam pur si simplu tarat de el, caci nu mai aveam putere sa mai gandesc nici pentru a pasi. Parea un vis, mai bine zis un cosmar din care doream sa ma trezesc cu orice pret. Ba chiar ma ciupisem de doua ori de mana, insa minutele continuau sa treaca la fel ca inainte. Era realitate. Totul! Yn ca traficant, eu ca un prost ce l-am crezut. Eram un prost. Eu si toti cei ce i-au cazut in plasa.

Mi-am umezit chipul cu apa rece, ajutat de colegul meu, care imi prinse fata in palme.

-Uite-te la mine, ma indemna, ridicandu-mi barbia. O sa fie totul ok, crede-ma. Vom anunta politia. Acum avem destule dovezi. Nu te ingrijora in privinta lui; asta e ceea ce merita. Trebuie sa plateasca pentru ce a facut. Akita, imi rosti numele cu atata blandete, apropiindu-si chipul de al meu. S-a folosit de tine, nu merita sa-l iubesti.