Engraved - tradusă

[1]

- Harry

Doi ani și jumătate.

Atât timp a trecut de când am vorbit ultima oară cu ea. În două zile ea va avea optsprezece ani, făcând trei ani de atunci. În acești doi ani, mi-am dat seama de mintea ei mai bine decât ea însăși.

Își urăște numele -Iris- pentru că era un nume pe care un preot l-a dat părinților ei când mama ei era însărcinată -exact cinci săptămâni- cu ea. Însemna că ea ar fi protejată de tot răul, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dar ea și-a pierdut repede credința că va fi protejată. Nimic nu te putea proteja de orice.

Culoarea ei preferată era albastru pentru că de fiecare dată când vizita plaja, ea adora modul în care oceanul se întindea, departe, departe. Iris câteodată se gândea să sară în apă și să înoate departe de acel iad numit casă. Îi plăcea să scape noaptea, uitându-se la cerul albstru închis. Stelele îi dădea speranță și briza rece îi oferea un sentiment de libertate.

Știu că se gândea că nu mă uitam la ea și că aceea a fost o amenințare de care nu mă voi ține. Puțin știa, eu chiar i-am urmărit fiecare mișcare, pas și tentativă. Nu aș fi fost furios, la naiba eram enervat când ieșea din protecția casei ei după stingere, chiar dacă i-am spus strict să n-o facă.

Dar după câteva nopți, m-am îndrăgostit repede de modul în care ea se uita la stele. Cum lumina lunii îi făcea pielea să strălucească. Ea se uita la cer cu o astfel de adorație, aproape mă simțeam vinovat pentru că o smulgeam atât de curând. 

Aproape.

Momentul ei favorit din zi - în afară de miezul nopții- era când se trezea în cearșafurile ei calde, comfortabile și în pace. Lumina soarelui strălucea prin fereastra ei, perdelele ei subțiri din pânză albă ar adăuga la efect, împreună cu cearșafurile ei albe.

Iris iubea să poarte tricouri cu mâinile lungi. Și asta m-a speriat la început. Dar cu o privire mai atentă și mai mult timp petrecut studiind-o, am realizat repede că era pentru un motiv diferit. Îi plăcea să-și întindă mânecile peste mâinile ei, ascunzându-le.

Anotimpul ei preferat era toamna, frunzele o făceau să se simtă în viață și briza caldă/rece se simțea delicios pe pielea ei. În acest anotimp, ea stătea departe de casă aproape toată ziua. Și-ar petrece mai degrabă o zi afară decât să se gândească la evenimentele oribile ce vor avea loc în viitor.

Se bucura să sară peste mese pentru că o făcea să se simtă în control și matură. Că nu o avea pe mama ei cicălind-o în fiecare secundă a zilei, ca și cum avea șapte ani. Și cum era capabilă să aibă grijă de ea singură.

Dacă mi-ai fi spus că m-aș îndrăgosti de o fată atât de tare acum patru ani, aș fi râs înainte să te fac praf pe podea. Am negat faptul că o iubeam pentru luni și luni. Cum aș putea? De fapt, niciodată nu am avut o conversație drăguță. Cum te poți îndrăgosti doar uitându-te la acea persoană? 

Cum?

***

- Iris

De obicei, când oamenii împlinesc optsprezece ani, ei dă drumul respirației pe care o țineau de ani. Ei erau în cele din urmă capabili să meargă într-un club sau bar și să nu se îngrijoreze despre ID-urile false. Ei puteau fi numiți adulți, ieși din casă sau meargă la colegii.

Apoi suntem noi. Sunt eu. Marcată și în așteptare să împlinească optsprezece ani, așa putem fi ținuți captivi. Noi ne clătinam și plângeam la gând, dar ce am putea face? Protestând la guvern nu era o opțiune. Jumătate din oamenii care ne iau sunt guvernul. 

E chiar dezgustător, dar unii oameni s-au dovedit norocoși, care era un miracol obișnuit. Dacă ei se ajustau tocmai potrivit, se îndrăgosteau și făceau o familie, era ca o căsătorie aranjată pentru ei.

Altele sunt luate de oameni cruzi și duri, închise și adesea folosite ca menajere. Sau mai rău, sclave sexuale. Acelea sunt cele ilegale, dar e ca și iarba fumată. E ilegală, dar toată lumea o face.

Cu norocul meu, Harry ar fi crud. Am fost marcată de la o vârstă fragedă, făcând aproape imposibil să trăiesc o viață normală după asta. Doar câteva ore după ce l-am întâmpinat pe Harry, un bărbat s-a arătat la ușa noastră. Îmi amintesc ziua în mod clar. 

Flshback 

Era dimineață și nu mă trezisem încă, dar am auzit voci slabe de jos.Mama părea să fie în primejdie și tata țipa. M-am ridicat și am încercat să mă concentrez pe ce spuneau, dar nu am putut înțelege cuvintele. Am cedat și am îmbrăcat ceva oarecum în mod adecvat, îndreptându-mă spre parter pentru a vedea despre ce era toată agitația.

Când am ajuns la capătul scărilor, un bărbat în costum se uita la mine. Părul lui era stilat și ochii lui erau de un albastru strălucitor. El era probabil doar cu un centimetru mai înalt decât mine. Mama și tata s-au oprit și au înghețat, urmărindu-mi privirea în timp ce m-am târât spre ei.

-Bună? am salutat, uitându-mă la bărbat, apoi la părinții mei pentru clarificare. Ei se uitau oriunde, dar nu în ochii mei.

-Ce s-a întâmplat? am întrebat, panicându-mă ușor.

-Ai fost  aseară afară, Iris? tatăl meu a întrebat cu o voce încordată. Cu greu mi-a întâlnit privirea prin ochelarii lui. M-am gândit că nu era de niciun folos să mint acum, într-un fel ei ar fi aflat și aș fi fost prinsă.

-D-da, m-am bâlbâit, uitându-mă în jos la picioarele mele goale, regretându-mi alegerile care m-au adus într-o grămadă de probleme aseară. Dar nu departe, doar în parcul chiar de lângă casa noastră, am adăugat rapid, ca și cum aș fi încercat să ușurez tensiunea.

-Iris, mama a început. Acesta e Louis, bărbatul care l-a asistat pe...Harry. Harry Styles. Cel pe care l-ai întâlnit noaptea trecută, ea și-a tras nasul, ținându-și emoțiile. Cel care te-a marcat.