Imperiul obsesiei

12

Dante

Privesc tavanul de aproape douăzeci de minute, știu asta pentru că îmi mai arunc ocazional ochii spre ceasul de pe noptieră. Oricât aș încerca să mă concentrez pe cursa de astăzi, mintea mea tot găsește o modalitate de a fugi înapoi la ea. Am impresia că femeia asta mi-a sucit mințile, altfel nu-mi explic cum de nu pot să-mi scot din minute gustul buzelor sale. Și nu e doar ceva pur sexual, pentru că asta ar fi făcut lucrurile de-un milion de ori mai ușoare. Mă gândesc la zâmbetul care-i scoate gropițele din obraji la vedere, la șuvițele blonde care-i flutură în bătaia vântului. La naiba, mă gândesc până și la modul în care i se încrețește nasul când râde cu poftă. Până acum n-am mai observat toate aceste lucruri la nicio altă femeie, iar acest detaliu mă înfioară atât de mult pe cât îmi dă viață.

Scutur din cap, alungând acel chip luminos într-un colț adânc al minții mele, și mă ridic din pat, hotârât că am nevoie urgentă de o cafea, la pachet cu un duș rece. Obișnuiesc să las apa ca gheața să-mi curgă pe piele înainte de fiecare cursă. Mă ajută să rămân concentrat la obiectivul meu și să îmi pun rapid sângele în mișcare. Deși, acum că mă gândesc mai bine, cunosc o anumită blondă care s-ar descurca mult măi bine la acest capitol.

Oprește-te.

Privesc cum cafeaua maronie, dând mai mult spre negru, curge în cana mea minusculă. Un singur espresso ar trebui să-și facă treaba și să mă readucă cu picioarele pe pământ. Nici măcar nu mă sinchisesc să-l îndulcesc, ci îl termin din câteva înghițituri. Gustul amar care-mi rămâne în gură face ca pielea mea să se zburlească, dar acesta este un semn bun.

La final, după ce ies din duș, sunt mai pregătit ca niciodată de cursa care urmează. Echipa are o strategie bine pusă la punct și nu am niciun dubiu că vom câștiga din nou.

Îmi iau pe mine un tricou negru, polo și o pereche de pantaloni crem, având grijă să nu aibă nici măcar o cută pentru că am fost deja avertizat că voi fi asaltat de reporteri imediat ce pășesc în afara hotelului. Deși ai zice că iubesc acest lucru, faptul că îmi sunt observate mișcările este cea mai puțin plăcută parte. Desigur, se compensează prin femeile care-și dau chiloții jos fără alte adăugări doar pentru că ești o prezență importantă în lumea piloților. Era relevant cândva pentru că puteam avea parte de sex fără prea mari eforturi din partea mea, dar acum nu pot spune că-mi pasă de cele care așteaptă ocazia perfectă. După ce-mi epuizam energia pe pistă, ultimul lucru pe care mi-l doream era să-mi irosesc dramul de energie rămas pentru a cuceri. Totuși, dacă ne raportăm la o anumită pereche de ochi albaștri, cred că aș fi mai mult decât dispus să-mi epuizez fiecare strop de energie.

Exact așa cum m-am așteptat, la intrare se află o mulțime de reporteri ai căror ochi mă țintuiesc imediat ce ies pe ușa hotelului. Oamenii de la pază intervin imediat, evitând cu brio ca unul dintr ei să-mi îndese microfonul pe gât în jos.

În ciuda sentimentelor care se năpustesc asupra mea, încerc să par calm și degajat, cu un zâmbet pe față și mâinile îndesate în buzunarele pantalonilor mei.

— Domnule Ferarri, ce simțiți înainte de marea cursă?

Turkish Grand Prix este o cursă relativ importantă și va avea loc în câteva ore, pe circuitul Intercity Istanbul Park. Principalul motiv pentru care lumea urmărește această cursă este Virajul 8, care are patru apexuri și este unul dintre cele mai provocatoare viraje din F1.

O analizez puțin pe roșcata care așteaptă un răspuns din partea mea.

— Am o presimțire foarte bună despre această cursă. Cred cu tărie că echipa este pregătită să câștige a treia oară la rând această cursă.