Imperiul obsesiei

13

Ava

Nu sunt deloc sigură pe ceea ce urmează să fac, dar, după ce m-am așezat în pat și am încercat să-mi iau gândul de la Dante, am realizat că e imposibil. Orice aș fi făcut, tot aș fi ajuns să-mi amintesc cum se simțeau palmele lui pe fundul meu. Simplul gând la cum s-ar simți degetul lui în interiorul meu m-a făcut să mă umezesc între coapse și să capitulez în cele din urmă. Nu sunt destul de puternică să-i rezist lui Dante Ferrari, e peste puterile mele ceea ce simt când e prin preajmă. Soluția e una singură: trebuie să fac sex cu el dacă vreau să uit cât mai repede. Ar trebui să fie simplu, nu? Facem sex și ne vedem după de viețile noastre și nu mai vorbim vreodată despre asta.

Da, sigur, mă contrazice o voce interioară.

Mă privesc în oglindă, analizându-mi în special picioarele care par mult prea lungi pentru înălțimea mea și felul în care îmi strălucește pielea din cauza unei loțiuni pe care am folosit-o după ce am ieșit din cadă. Se pare că o jumătate de oră în apă fierbinte n-a fost suficientă ca să mi-l scoată pe Dante din minte.

Fără să mai stau pe gânduri, îmi strâng halatul în jurul corpului și pornesc spre ușă, cu destinația finală clar fixată în minte. Tocmai când deschid și dau să ies, observ că cineva îmi stă în cale. Înghit în sec, ridicându-mi privirea spre omul care stă în fața mea, știind deja cine este după parfumul inconfundabil și energia amețitoare.

- Mergi undeva, Ava?

De data aceasta nu mai permit ca forța lui să o acapareze pe a mea, ci îmi opresc privirea în ochii săi de culoarea caramelului.

- Da, de fapt, veneam la tine.

- Chiar așa?

Niciunul nu mai scoate vreun cuvânt în următoarele secunde și jur că sunt în stare să-l sărut chiar eu dacă el nu plănuiește să o facă curând. Nu apuc să-mi termin gândul, căci palmele sale îmi cuprind întregul chip și mă sărută de parcă ar fi așteptat asta dintotdeauna. La fel ca mine, de altfel.

Ne mișcăm din pragul ușii într-un dans perfect, ca și când am fi exersat mișcările acesta de-un milion de ori. Aud vag cum Dante închide ușa de la intrare în urma sa, dar nu mă pot concentra decât pe multitudinea de sentimente care mă învăluie. Căldură și plăcere de-o potrivă. Toate acestea de la un simplu sărut și mă sperie ce voi ajunge să simt când vom scăpa de hainele care ne despart corpurile.

Habar nu am cum, ajungem în dormitorul meu unde lumina de afară cade pe patul înalt. Pare cadrul perfect pentru ceea ce urmează, dar ceva îmi spune că Dante nu e deloc genul romantic.

Simt cum picioarele mi se lovesc de marginea tare, iar în următoarea secundă, corpul îmi cade pe salteaua moale. Dante este acum deasupra mea, sprijinindu-se într-o singură mână. Se retrage puțin, oferindu-mi spațiul necesar pentru a lua o gură de aer, dar se pare că asta nu mă ajută deloc. Pare că bărbatul ăsta a luat tot aerul din cameră odată cu apariția lui și sunt atât de captivată încât nu m-ar deranja să mă sufoc chiar acum, cu buzele lui peste ale mele.

Baliverne, Ava.

Îmi dă șuvițele rebele la o parte de pe chip și coboară strategi cu atingerile spre bretelele rochiei mele de noapte. Trebuie să recunosc, culoarea ei se potrivește de minune cu întunericul cuprinzător din ochii săi.

Îl las să-mi dea jos singura bucată de material care-i mai desparte privirea de întregul meu corp. Felul în care mă analizează face ca toți mușchii din corpul meu să se contracte și nu-mi dau seama dacă vreau să continue sau să se oprească. N-am de ce să mint, mă înnebunesc fiorii pe care-i simt datorită atenției pe care mi-o oferă. Mă privește de parcă aș fi cea mai frumoasă operă de artă dintr-un muzeu. Nu-mi amintesc ca nimeni altcineva să mă fi privit așa până acum.