Imperiul obsesiei

7

Ava

Evident că m-am gândit încontinuu la ceea ce mi-a spus după ce a urcat înapoi la volan, dar n-am lăsat să-și dea seama cât de tare m-au pus pe gânduri cuvintele lui.

Nu știu ce să spun, începe să-mi placă când îmi spui numele.

Știu că a flirtat cu mine într-un mod foarte subtil, la fel cum știu că mi-aș fi dorit să-i pot răspunde pe măsură. Poate, dacă aș fi avut puțin alcool în sânge, aș fi avut curajul necesar să-i răspund cu aceeași monedă. Din păcate, nu aveam. În schimb, i-am susținut privirea de fiecare dată când s-a uitat la mine. Și a făcut-o mai des decât ar fi normal. Știu asta pentru că și eu l-am privit la rândul meu. Mă ucide lent faptul că este șeful meu, iar eu am nevoie de acest job. Altfel, sunt ferm convinsă că-i cedam de mult. Asta dacă nu cumva se hrănește cu atenția pe care i-o ofer și totul este doar în capul meu.

Mă uit în oglindă, încrețindu-mi ușor nasul la vederea propriei mele reflexii. Pantalonii negri cu croi drept îmi fac picioarele să pară mai lungi, punând accent pe șoldurile mele. În partea superioară am optat pentru un top cu un decolteu acceptabil, aș spune eu, dar suficient de îndrăzneț încât să se potrivească cu locația.

Așa cum era de așteptat, totul a mers ca pe roate, iar Dante s-a clasat pe prima poziție, urmat de Zayn. A fost o cursă splendidă, cu un deznodământ superb. Un final 1-2 care a adus un număr mare de puncte echipei, spre fericirea tuturor. Ca să sărbătorim victoria, băieții au sugerat să ieșim în oraș în seara asta, pentru că mâine avem zborul suficient de târziu încât să ne trezim din mahmureală. În mod obișnuit n-aș bea alcool, pentru că sunt totuși cu șeful meu, dar acum a trecut prea mult timp. Interacțiunile scurte cu Dante m-au împins de la spate suficient încât să-mi doresc o margarita. Plus de asta, nu sunt în timpul orarului de muncă, nu? Concluzia asta face ca drăcușorul meu să-mi danseze pe umeri. Total nepriceput, la fel ca mine.

Îmi fac o fotografie și i-o trimit prietenei mele care nu întârzie să-mi răspundă.

Harper: Trebuia să-ți iei o fustă,

e mai ușor de dat la o parte

Eu: Prefer să mă dezbrace de tot. ;)

Harper: DECI RECUNOȘTI CĂ VREI

SĂ ȚI-O TRAGĂ.

Îmi dau ochii peste cap și îmi mut greutatea pe celălalt picior.

Eu: N-am zis niciodată că nu aș vrea, dar

e șeful meu. Regulile mele sunt foarte clare.

Harper: Regulile sunt făcute ca să fie încălcate

și bărbații buni ca să ți-o tragi cu ei.

Femeia asta îmi omoară singurii neuroni pe care-i mai am. Dacă era în locul meu, probabil deja era prietenă cu beneficii cu Dante. Spre diferență de mine, ea nu stă atât de mult pe gânduri, acționând instinctiv de cele mai multe ori. Momentan nu s-a întâmplat nimic rău din cauza lipsei ei de judecată. Și sper să fie așa în continuare. E printre puținii oameni pe care-i iubesc mai mult decât orice pe lumea asta.

Arunc telefonul pe patul uriaș din spatele meu și strâng puțin din dinți când observ că se oprește tocmai la marginea acestuia. Pot jura că mi s-a oprit inima preț de câteva secunde, până am văzut că nu ajunge direct pe podea. După ce mă conving că e în regulă, revin cu atenția asupra reflexiei mele. Îmi trec degetele prin păr pentru a-mi aranja buclele lejere pe care abia le-am făcut și verific ca rujul să arate cât de bine se poate. O bătaie în ușă mă face să tresar suficient de tare încât să mă zgârii ușor cu vârful unghiei, aproape de buză. Scrâșnesc puțin din dinți, dar urmează o altă bătaie, așa că îmi las de-o parte nervii și îmi dirijez picioarele spre ușă. Pantofii mei cu toc răsună în întreagă încăpere, provocându-mi o senzație de putere pe care o ador.