Imperiul obsesiei

14

Ava

Mi-am petrecut toată ziua de ieri închisă în apartamentul meu, încercând să-mi ofer răgazul de care mintea și corpul meu aveau nevoie. Deși am început și terminat un sezon întreg dintr-un serial, abia dacă mai țin minte exact ce s-a întâmplat. Cumva, de fiecare dată, mintea ajungea să-mi fugă la o anumită pereche de ochi căprui. N-a contat unde eram. În duș, la masă, scufundată sub plapuma mea preferată, mereu ajungeam să mă gândesc la el. Exact așa cum o fac și acum, iar explicația pentru asta poate fi una singură —mi-a tras-o mult prea bine. Oricând am frecat cu buretele porțiunile de piele pe unde au ajuns degetele sale, n-am reușit să-i șterg urmele. Și le-a lăsat atât de adânc pe corpul meu, încât puteam să simt un val de căldură dacă mă concentram suficient. Acum, când îmi amintesc de mâna lui adânc înfiptă în părul meu, focul din pântec se aprinde iar. În prostia mea, am crezut că atracția asta va dispărea dacă ne cedăm reciproc. De mai multe ori. În schimb, am ajuns doar să mă gândesc mai mult la el. Și nu credeam că acest lucru e posibil.

Îmi trag perna peste față, încercând să mă ascund într-un oraș în care realitatea nu ajunge până la mine. Durează doar câteva secunde să-mi dau seama că trebuie să mă ridic din pat dacă vreau să ajung la muncă în timp util. Cu un oftat care ar putea fi confundat ușor cu un sunet animalic, îmi iau papucii de casă în picioare și-mi forțez corpul să meargă până în bucătărie. Evident, primul lucru pe care-l fac este să-mi pregătesc o cafea puternică, cu zahăr puțin, în speranța că acesta este răspunsul corect la starea mea. Sincer? Habar nu am de ce mă simt atât de buimăcită. A fost vorba doar despre sex între doi oameni adulți care împărtășeau o atracție. Nu trebuie să complic lucrurile mai mult decât e nevoie. Voi merge la muncă, ca în oricare altă zi, și mă voi comporta de parcă nimic nu s-a întâmplat. Exact așa cum ar face o persoană profesională.

Cât timp îmi savurez liniștită cana de cafea, verific noutățile de pe rețelele mele sociale, dar, între fotografii cu foști colegi de la nunțile lor și petreceri pentru aflarea sexului bebelușului, nimic nu pare nou.

Exact când îmi duc cana la buze, telefonul începe să-mi vibreze pe masă. Îl las să sune până iau o înghițitură și abia apoi îi răspund apelantei insistente.

— Da, spun pe un ton sec.

— Bună dimineața și ție, morocănoaso.

Îmi pare rău că gândesc asta, dar Harper e ultimul om cu care-mi doresc să port o conversație la ora aceasta a dimineții. Știu că e prietena mea cea mai bună —singura, de fapt—, dar nu am energia necesară să-i răspund la toate întrebările pe care știu că le va pune.

— Ai dormit rău dacă n-ai mai văzut un bărbat sexy la prima oră a dimineții?

— Nu ești amuzantă, Harper, gem, frustrată de comentariul ei.

— Bine, bine, gata. Spune-mi cum a fost la cursă.

Simt cum tensiunea mi se risipește din corp, iar creierul meu iese din modul de panică.

— A fost bine. Dante a câștigat.

— Atât?

Se pare că răspunsul meu nu a fost suficient pentru ea și-mi stă pe vârful limbii să-i torn o minciună, dar știe că abilitățile mele de a minți sunt pur și simplu oribile.

Oftez.

— Nu, nu e doar atât, dar este ora opt dimineața și nu am energia necesară să vorbesc despre asta.