Vina ta

CAPITOLUL 26

***Nathaniel ****
    Sunetul acela lung îmi răsună în cap ca un ecou. Fiecare secundă care trece mă omoară și mă face să mă simt neputincios. Nici măcar nu știu cât timp a trecut de când am fost scos din salonul lui Kate . Mă abțin cu greu să nu intru înapoi , dar nu vreau să încurc , nu pot să risc să îi pun viața în pericol mai mult decât este.
     După o oră în sfârșit unul dintre doctorii care are grijă de Kate iese afara din salon .
- Domnule Bass starea pacientei este stabilă , am reușit cu greu să o stabilizăm . A întrat în stop-cardiac și aproape era să o pierdem , dar este o luptătoare. Să sperăm că are suficientă dorință de a trăi și să se trezească din comă.
- O pot vedea? Îl întreb pe doctor cu un glas gâtuit simțind cum lacrimile vor să iasă la suprafață.
- Da ! O să revin peste câteva ore să o verific . Stați liniștit domnule Bass , se va face bine.
    Mă bate ușor pe umăr după care pleacă de lângă mine . Cu pași mici mă îndrept spre salonul lui Kate și deschid ușa cu speranța că se va trezi curând .
    Lacrimile încep să curgă una după alta la vederea siluetei firave care se zbate să trăiască. Îmi trag fotoliul din colțul camerei lângă patul lui Kate și îi iau cu teamă mâna dreaptă în palme sărutând-o ușor.
- Te iubesc Kate ! Te rog nu mă lasa , luptă micuțo ! Iartă-mă pentru toată suferința pe care ți-am provocat-o !
   Cu lacrimi în ochi îmi sprijin capul de marginea patului și simt cum oboseala acumulată își face simțită prezența , iar cu ochii ațintiți spre femeia inimii mele adorm oarecum cu zâmbetul pe buze .
- Nate , Nate , trezește-te!
   Îmi ridic capul de pe marginea patului și mă uit speriat în jurul meu. În fața mea Matt , Luna și Alice o privesc triști pe Kate , iar Luke se chinuie să ma trezească.
- Cât este ceasul ? Îmi caut prin buzunare telefonul dar fără izbândă și îmi aduc aminte că l-am uitat în birou.
- Nate este 22:30 , ai dormit aproape opt ore . Și sincer ma mir cum de nu ai rămas blocat la felul cum ai dormit? De ce nu te.ai dus în birou ?
- Opt ore??? De ce m-ati lăsat să dorm atât? Doctorul,  doctorul a venit la Kate ? Știți ceva ?
- Nate linisteste-te frate ! Te-am lăsat să dormi fiindcă aveai nevoie de odihnă , iar doctorul Steve a venit la Kate să o monitorizeze.  Se pare că este cu adevărat o luptătoare.
- Adică ? Ce vrei să spui?
- Nate , Kate a iesit din comă !
Mă uit perplex la Luke apoi îmi îndrept privirea spre Kate . Nu este nimic schimbat , micuța mea încă nu s-a trezit , încă își ține ascunși ochișorii superbi ascunși de mine.
- Dacă nu mai este în comă atunci de ce nu se trezește ?
- Doctorul Steve a spus că este încă slăbită , iar corpul ei trebuie să se refacă , a pierdut mult sânge și era să cât pe ce să o pierdem .
    Îmi las fața să cadă un căușul palmelor și oftez . Îmi doresc să se trezească,  să o pot strânge la pieptul meu , să îi simt buzele catifelate , să îi simt pielea fină .
    Mă ridic din fotoliul ce mi-a servit pe post de pat pentru câteva ore și le fac semn băieților să mă urmeze . Vreau să știu dacă l-au găsit pe șobolanul de Santiago .
  Cei doi mă urmează în liniște intrând alături de mine în birou.
- L-ați găsit ? Îi întreb direct încercând să îmi temperez furia care m-a învăluit .
- Da ! Având un vedere bătaia pe care a luat-o de la Kate și după câte am observat a fost una bună , este aproape desfigurat și faptul ca Anne a reușit să îl împuște în mână , tâmpitul a reacționat ca un copil și a dat buzna în primul spital amenințând personalul spitalului.
- Sper că l-ați prins ? Îmi simt sângele fierbând și un val de adrenalină îmi cuprinde corpul . Cei doi se privesc câteva secunde apoi își întorc capul spre mine rânjind sadic și cu o sclipire diabolică în ochi.
- Este jos . Nu ne-am atins de el, am vrut să îți lăsăm ție plăcerea de a face onorurile. 
- Va fi plăcerea mea , vă asigur . Acum hai să mergem să îi fac și eu o vizită acelui vreme.
   Fără alte cuvinte ies din birou plin de energie , energie care nu se va epuiza prea curând din fericire pentru mine , din nefericire pentru viermele infect ce mă așteaptă în subsol .
  Cobor scările în viteză fiind urmat îndeaproape de prietenii mei . Deschid ușa subsolului și îmi îndrept privirea spre scaunul din centrul camerei.  Fix omul pe care vroiam să îl văd,  mă apropii cu pași lenți ațintindu-l cu o privire sadică , insetată de sânge.
   Cu fiecare pas care răsună ca un ecou în încăpere Santiago își pierde duritatea pe care o dobândea odată,  acum fiind conștient de tortura care îl așteaptă. 
  Se pare că băieții au avut dreptate micuța mea luptătoare i-a aranjat fața destul de bine . Buza de jos este spartă , nasul mai mult ca sigur este rupt , ochii umflați iar tâmpla i-a sângerat de asemenea . Mâna pe care Anne a împușcat-o este înfășurată intr-un tricou dar încă îi sângerează.
    Sunt mândru de amândouă , că au luptat și s-au aparat una pe alta .
- Ooo dar ce surpriză ! Domnul Santiago a binevoit să ne onoreze cu prezența !
    Îmi îndrept privirea spre "oaspetele de onoare" bineînțeles cu ghilimelele de rigoare și îl țintesc cu o privire ucigătoare .
Cu greu își ridica capul spre mine privindu-mă speriat începând să tremure vizibil.
- Vai dragul meu prieten , ce s-a întâmplat? Ironia se citește în glasul meu , iar Matt și Luke rânjesc la comentariul meu. În schimb tremuratul lui Santiago se intensifică.
- Te rog să îi scuzi pe prietenii mei , știi de fapt sunt băieți de treabă asta dacă nu sunt călcați pe coadă , atunci chiar este o problemă. Dar bănuiesc că tu nu ai făcut nimic ca să ii calci pe coadă nu?
  Frica care a pus stăpânire pe el l-a redus cu totul la tăcere încât nu este capabil să scoată nici măcar un sunet . Mă învârt în jurul lui de câteva ori îndreptându-mă apoi spre o măsuță pe care sunt tot felul de instrumente pentru tortură. Îmi plimb degetele pe instrumentele frumos aranjate și îmi îndrept privirea pe un capsator de cuie , îl iau în mână și îmi îndrept din nou toată atenția pe oaspetele meu zâmbind malițios.
- Știi care este cea mai mare problemă aici dragul meu prieten ? Că deși ei așteaptă cel mai mic semn de la mine pentru a se juca să zicem în termeni mai frumoși ,  o să trebuiască să mai aștepte puțin. 
   Groaza cu care mă privește Santiago îmi alimentează nebunia , iar gândul că iubita mea sau Anne l-au privit în același mod îmi face sângele să fiarbă în vene.
- Desigur că nu o să îi privez de o asemenea plăcere dar pentru moment o să te mulțumești cu mine .
    Mă apropii de el și mă las în jos ajungând la același nivel cu el . Plimb capsatorul de-a lungul coapselor lui și apăs pe mâner eliberând un cui în coapsa dreaptă. Urletul de durere pe care îl scoate este în acest moment muzică pentru urechile mele astfel aplic același tratament și coapsei stângi.
- Ce ai căutat în casa mea ? Îl întreb clas și serios fără ironia cu care ma adresasem în urmă cu câteva momente . Dar se pare că nemernicul nu vrea să vorbească așa că îi mai aplic încă o dată același tratament de mai devreme .
    Sunetele pe care le scoate sunt însoțite acum de lacrimi și îl privesc cu scârbă.
- Mai repet încă o dată ! Ce cautai în casa mea ?
- Te...r....og Bass iarta-mă !
   Pufnesc în râs la cererea lui și mă ridic de lângă el îndreptându-mă spre măsuță alegând de data aceasta un clește.
- Mă rogi să te ieri?  Vai dar tu chiar nu ai dat niciodată ascultare la vorbele care se spun despre mine? Hai să îți mărturisesc eu un lucru despre mine în cazul în care tu ori nu ai auzit ori s-a întâmplat ceva cu memoria ta. Dacă cineva se atinge de familia mea eu NICIODATĂ dar NICIODATĂ  nu IERT.
- Dar nu m-am atins de Anne .
Mă privește terifiat și cu o scânteie de speranță în voce crezând că poate are o mică șansă de scăpare. 
- Nu pentru că nu ai fi vrut , ci pentru că nu ai putut . Dar te-ai atins în schimb de altcineva la fel de important ca și sora mea .
- Dar...Dar...nu m-am atins de nimeni în afara de târfulița de la depozit...
Deși am încercat din răsputeri să îmi păstrez calmul acesta a dispărut în momentul în care cuvintele șobolanului au ajuns la urechile mele . În fracțiune de secundă pumnul meu face contact cu maxilarul lui făcându-l să scuipe sânge.
- " Tarfulița" aia este iubita mea , iar tu tocmai ce ți-ai definitizat sentința la moarte .
- Nu...nu am știut...Te rog nu mă ucide , jur că o să plec din oraș , o să plec din țară. Fac ce vrei tu doar nu ma ucide .
   Greața care mă cuprinde când il văd cum imploră pentru viața lui îmi stârnește furia mai mult știind că Anne și  Kate nu au avut ocazia să implore pentru viața lor , ci au luptat până la capăt .
- Aici nu mă intereseză dacă ai știut sau nu , ai îndraznit să intrii la mine în casă cu ideea să ii faci rău lui Anne ca sa te razbuni pe mine . Dar spre nefericirea ta Kate ți-a dat planurile peste cap , iar tu ca un șobolan infect ce ești te-ai atins de ea .
Pentru asta moartea ta va fi una lentă și dureroasă la fel ca și suferința lui Kate .
     Îngheață la ultimele cuvinte pentru cateva secunde ca mai apoi să își ridice privirea spre mine rânjind ca un nebun .
- Sper ca târfa aia să moară în chinuri !
   Scuipă cuvintele care fac click în capul meu dezlănțuindu-mi toată furia pe care am acumulat-o în ultimele ore . Pumnii mei fac contact cu fiecare bucățică din corpul lui lăsându-l inconștient.
- Aduceți două găleți cu apă rece ! Nu o să scape așa ușor , o să plătească pentru tot.
Îmi aprind o țigară nervos în timp ce Matt și Luke s-au dus după apă.  Nervii mei sunt la maxim , iar singurul lucru de care am nevoie în momentul asta este femeia care zace inconștientă într-un pat de spital din cauza jegului din fața mea .
  După câteva minute cei doi se întorc cu gălețile cu apă rece și sting țigara pe obrazul șobolanului infect din fața mea . Arsura provocată de țigara mea nu îl trezește din leșin pe idiot așa că iau o găleată cu apă și o arunc direct pe el . Contactul cu apa rece îl face pe idiot să își vină cât de cât în simțuri.  Fața lui acum este complet desfigurată datorită pumnilor luați mai devreme dar nu îmi aduce nici o satisfacție.
- Credeai că ai scăpat așa repede ? Dabia m-am încălzit ! Apuc în mână cleștele și îi apuc degetul mic apăsând pe mânerele cleștelui , ignorând urletele de agonie pe care pe scoate. Aplic același tratament și restul degetelor , iar la final urletele de durere s-au oprit semn ca jigodia a leșinat din nou . Apuc o altă găleată cu apă dar nu apuc să o arunc din nou pentru ca Alice dă buzna în cameră .
- Nate...
Inima mea s-a oprit din bătut pentru câteva secunde privind chipul lui Alice și frica pune stăpânire pe întreg corpul.
- Nate....Kate....Kate s-a trezit !
Arunc găleată cu apă și îmi revin din șoc , iar inima mea bate din nou. Iubita mea s-a trezit !
- Faceți ce vreți cu el ! Dar la final îl vreau mort făcut bucăți. Să nu rămână nici urmă de ADN din el .
- Stai liniștit frate ! Fugi dute la Kate are nevoie de tine !
Ies din subsol împreună cu Alice dar aceasta mă oprește analizându-mi hainele .
- Nate știu că vrei să o vezi dar mai întâi scăpa de hainele astea și de sângele după mâini. 
  Îmi privesc hainele și mâinile pline de sânge și aprob mecanic din cap . Alerg spre biroul meu unde mereu am haine de schimb și iau primele haine care îmi cad la îndemână după care ma spăl repede pe mâini și pe față . După cinci minute sunt pregătit să îmi văd Îngerul și alerg nerăbdător spre salonul ei.
Ajuns în fața salonului fetele stau fericite pe scaunele de lângă perete , le zâmbesc sincer și îmi fac curaj să întru înăuntru.  Apăs ușor pe mânerul ușii și intru incet în salonul iubitei mele .
- Nathaniel tu ești....