Umbre Interzise #2 (Seria Interzis)

Prolog

Acum 23 de ani,
Rusia, Moscova

Fulgii de nea cădeau violent pe pământ, acoperind totul într-o mantie albă și necruțătoare. Vântul urla prin crengile copacilor, forțându-i să se aplece sub puterea sa implacabilă. Era întunecat peste tot, atât pe cer, cât și în jur, încât, deși era ora trei după-amiaza, ai fi jurat că e nouă seara.

  Casa familiei Nekrasova era învăluită într-o tensiune palpabilă. Sunetele vagi ale vântului se strecurau prin pereții groși, amplificând senzația de neliniște. Toți trei erau pe canapea, mama ținându-și strâns fetița în brațe. Liniștea era apăsătoare, spartă doar de urletul viscolului de afară.

  Așteptau. Așteptau sfârșitul. Femeia suspina și își înghițea lacrimile amare, reținând urletele disperate care voiau să izbucnească. Bărbatul ei stătea drept, privindu-o cu o expresie impasibilă. Nu simțea nimic, dar în același timp simțea totul...

  Un sunet mic, aproape imperceptibil, a făcut-o pe femeie să tresară. Ușa de la intrare s-a deschis, iar brațele ei s-au strâns și mai tare în jurul bebelușului. Ochii albaștri ai micuței priveau curioși în sus, fără să plângă, în ciuda tensiunii care plutea în aer. Ținea în gură o suzetă împodobită cu diamante și gravată cu inițiala ei, "M".

  Pașii răsunau tot mai tare, iar femeia a început să tremure. Într-un moment neașteptat, bărbatul ei i-a prins piciorul și i-a aruncat o privire serioasă, plină de avertisment. Ea s-a uitat la el cu ochii mari, speriați.

  Liniștea a fost spulberată atunci când diavolul a pătruns în cameră, ca și cum nimic neobișnuit nu se întâmpla.

  - Dobryy vecher! a răsunat vocea lui, umplând sufrageria.

  Privirea lui se fixa intens asupra fetiței din brațele mamei, ochii lui plini de umbre întunecate și necunoscute.

  - Poate vă... a încercat să spună femeia, dar bărbatul ei a strâns-o și mai tare de picior și i-a aruncat o privire severă.

  - Am venit să îmi văd cadoul, așa cum am stabilit ieri la telefon.

  Lacrimile curgeau din nou din ochii femeii, iar ea se lupta să nu suspine. Bărbatul l-a privit pe diavol cu o ură profundă.

  - Da, așa este, dar ai venit doar să o vezi. Mâine vom stabili întâlnirea și ți-o voi da.

  Mâna fetiței a atins-o pe a mamei ei, aceasta a strâns-o în palmă și a dus-o la buze.

  - Nu așa am discutat ieri, a mârâit diavolul.

  Bărbatul de pe canapea a tras adânc aer în piept și și-a închis calm ochii.

  - Știu. Dar e fiica mea și vreau să îmi iau rămas bun de la ea, la fel și soția mea. Mâine, la ora nouă, în biroul meu.

  Diavolul îl privea fix, de parcă ar fi suspectat ceva. Era surprinzător de calm.Simțea că era ceva ne în regulă. Și-a lipit buzele într-o linie, și s-a uitat insistent la fetiță, apoi a venit mai aproape de canapea și s-a pus în genunchi ca să o vadă mai bine.

  Mama ei s-a agitat speriată, dar nu a spus și nu a făcut nimic. 

  - Bine. Dar dacă nu o văd mâine, va începe un război. Mare.

  Tatăl ei știa în ce se bagă, dar pentru fetița lui a riscat, știind că probabil or să urmeze multe consecințe, dar și-a jurat că o să aibă grijă de ea.