Umbre Interzise #2 (Seria Interzis)

Capitolul 7

Heyyyy, înainte de a citi, nu uitați de un vot la capitol și un comentariu. Mulțumesc, lectură plăcută ❤️❤️

Milana

    Mi-am strâns mai bine pe mine colanții de yoga, realizând că m-am îngrășat în ultimul timp. Chiar voiam să o fac, doar că acum probabil chiar am exagerat și nu mai încap pe mine colanții, și asta e chiar frustrant, pentru că eu nu mă îngraș niciodată. Îmi vine să plâng de nervi.

  Îmi dau jos colanții de pe mine cu nervi, și mă duc la baie în chiloți. Alexei oricum nu e acasă, și dacă ar fi, nu e ca și cum a văzut și ce se află sub chiloți. Mă pun pe cântar și casc gura când văd 54 de kg. Nici nu știu dacă să mă bucur sau să plâng. Îmi pun mâinele pe față și ies din baie.

  În casă e o căldură insuportabilă de îmi vine să dorm fără haine, ceea ce apropo se simte ciudat, dar e chiar cald. Eu nu știu ce crede Alexei, crede că mie chiar atât de frig? Sau poate are el inima aia prea rece și are nevoie de mai multă căldură. Cine știe.

  Rămân așa, fără să mă mai schimb și mă trântesc pe pat, obosită psihic. În ultimul timp gândurile mele îmi joacă feste. Am o stare de nu îmi vine să fac absolut nimic, și să mă dau cu capul de pereți și să plâng. Au mai existat unele episoade din astea, dar am trecut și peste ele. Nu e ca și cum aș fi într-o depresie, dar starea mea nu e mai departe de una.

  În ultimul timp parcă s-au întâmplat prea multe. Încerc chiar să le balansez pe toate, să nu o iau razna și să mă afund într-o bulă. Încerc să fiu mai nepăsătoare, mai pozitivă și să spun "Dă-o naibi de treabă, trăiesc pentru mine, și trebuie să fac cei mai important ca să mă simt eu bine" și chiar încerc să o fac. Alteori îmi iese, alteori nu. Dar nu mă mai plâng, pentru că de fiecare dată e același rezultat și același sentiment.

  Aud cum ușa se deschide brusc și tresar. Doamne! Ce m-am speriat. Îmi scuip de trei ori în tricou.

  -Dorogaya, nu am vrut să te sperii. Ce faci?

  Mă uit la Alexei încruntată. Nu trebuia să fie la muncă? Sau și-a luat ceva program scurt și nu știe eu? Dar nu are cum e ora...12.  Are părul răvășit, fața obosită și primii nasturi descheiați. Totul îmi amintește de el. Gata Milana! Alexei nu este el.

  -Nu e nimic, mă mai sperii eu așa uneori, nu e vina ta.

  Îmi zâmbește până la urechi, apoi se pune pe marginea patului și îmi atinge piciorul. Realizez că mi-au îghețat picioarele abia când îi simt căldura lui pe pielea mea. Cum e posibil să îmi fi înghețat picioarele când eu simt ca mor de cald aici?

  -De ce ai picioarele așa de reci? Ți-e rău? ingirijoararea s-a putut citi pe fața lui, dar și în vocea lui. M-am simțit bine știind ca cineva își face griji de mine.

  Dar voiam să își facă și altcineva griji de mine, însă nu e aici. Stop Milana! De ce cerșești atenție după cineva ce nici măcar nu te bagă în seamă și nu dă doi bani de tine. De ce fac asta?

Pentru că sunt proastă și mă atașez de cele mai nepotrivite persoane de pe planeta asta și mă umilesc în ultimul hal.

  Alexei e chiar foarte drăguț cu mine. A mai avut momente când m-a enervat și am vrut să il dau cu capul de pereți, dar în ultimul timp chiar este foarte drăguț, și nu vreau să profit de el. Nu vreau să îmi imaginez că îl plac pe el doar pentru că are grijă de mine și îi pasă cu adevărat de mine. Nu vreau să mă îmboldesc cu gândul că îl plac. Ar fi mai bine să tinem o distanță. Măcar până nu îmi trece mie starea asta.

  -Mda, nu mă simt chiar bine, e cam cald aici, dar nu am nevoie de ceva, poți sta liniștit.

  S-a uitat la mine ca la mașini străine. Mă enerva că tot se uita la mine, pentru că în momentul de față aș omorî chiar și pe cineva care ar respira puțin mai tare de cât trebuie lângă mine.