Povestea Tatălui

Capitolul 3: Piele pe piele

Ziua următoare Iza veni în vizită la Alexandru. De data asta fără katy. Spre deosebire de Iza, Katy era genul de fata mai libertină. Își începuse viața sexuală, fuma și consuma alcool, iar singura ei pasiune erau ieșirile în club. Iza încă se purta ca un copil... 
Alexandru și Iza erau la piscină când el își făcu apariția. După noaptea precedentă nu arăta prea odihnit. O încercare ratată de a face sex ,o concluzie la care ajunsese și la care îi era frică să se gândească ,era prea mult pentru o noapte. 
-Ce faceți copii? Cum e apa?
-Bună ziua, domnule!
-Bună Iza! Deci cum e apa?
-E bună cred. 
-Crezi? Nu ai încercat?
-Ăăă ,pai nu. Nu știu să înot. Îmi e frică să intru. Aveți o piscină prea adâncă, plus că nu am un costum de baie. 
Fata purta doar o pereche de pantaloni scurți roz și un maieu roz cu buline albe. În picioare avea o pereche de papuci cu "Hello Kity" .Adrian privea ținuta fetei și își spunea în minte ca e un bolnav fiindcă se gândise mai devreme la faptul ca avea să aștepte doi ani ca copilul din fata lui sa devina femeie. 
-Te învăț eu să înoți pitico. Dă-l în mă-sa de costum. Cui ii pasă? Doar suntem acasă, nu la o piscină publică. 
-Nu,îmi e frică. Vă rog. 
-Haide Iza, intru cu tine în piscină. Îți e atât de frică de apa? Sau e vorba de mine?
-De apă mai mult. 
Bărbatul nu spuse nimic. Înțelegea aluzia pe care Iza o facuse. Își simțea sufletul ca străpuns de un pumnal și știa ca acesta este doar primul din numeroasele lovituri pe care o sa le încaseze pana ce Iza o să simtă pentru el ceea ce el simte deja pentru ea. O luă pe Iza în brațele sale puternice ,complet îmbrăcat și intră cu fata în apă..Iza țipa și se zbătea. 
-Iza linisteste-te copilă. E doar apă ,tati. 
-Vreau afară. Vă rog.
Adrian privea doar corpul Izei în apă. Faptul că o ținuse în brate aproape de pielea lui,ca ii simțise parfumul,ca ii simțise trupul în mâinile lui,i-a confirmat ca ceea ce simțea nu era doar o simplă fantezie. Ce putea face? Nu ii putea spune unui copil ca se îndrăgostise ca un prost. Era un bărbat, un bărbat nepotrivit,însă trebuia sa discute cu cineva despre ce simțea deoarece credea că explodează. 
Iza începuse să se relaxeze în apă, să îi placă..ce nu ii plăcea,era privirea tatălui prietenului ei. Părea ca o privește insistent,cum nimeni nu o mai privise pana atunci. 
-Iza tati,da din picioruse și din mânuțe și o sa vezi cât e de ușor. 
Fata ii asculta sfaturile și îl privea fix în ochi exact cum o privea și bărbatul. 
După prima lecție de înot, Adrian știa doua lucruri. Primul,nu o sa mai pună mana pe Iza pana când fata nu va împlini 18 ani deoarece nu dorea sa facă o faptă pe care  sa o regrete,iar al doilea,ca atunci când va pune mana ,Iza o sa fie doar a lui și numai a lui. 
Adrian știa ca trebuie sa vorbească cu cineva despre ceea ce simțea,asa ca alesese calea cea mai simpla,mama lui. Femeia o cunoștea pe Iza de când era bebeluș,ii cunoștea familia și era cea mai potrivita persoana sa ii dea un sfat. 
Întră în casa mamei sale. Femeia pregătea masa.
Mama lui era o femeie blândă, iubitoare. Singurul om ce îi înțelese durerea după pierderea ce o suferise atunci când Adriana murise. Poate că o să îl înțeleagă și acum...
Cu privirea pierdută și năpădit de emoții, începe dintr-o dată să vorbească.
-Mamă trebuie sa îți spun ceva. Nu știu dacă o sa îți placă, dar trebuie sa îți spun. Nu cred ca pot să țin în mine. Nu cred ca pot să trăiesc cu sentimentele acestea fără să le spun.
-Ce e Adrian, ce ai mai făcut de data asta?
-Nimic, încă, dar nu știu cât mai rezist. Mamă,eu m-am îndrăgostit de Iza. 
-Ce ai făcut? Adriane ,Mamă ești nebun? Din atâtea femei ce îți trec prin mana,tu te-ai îndrăgostit de un copil?
-Mamă te rog nu ma judeca! și asa cred ca înnebunesc. Sunt îndrăgostit de ea. Nu e doar o atracție pasageră, e mai mult de atât. Te rog sa vorbești cu Vera, ii spui și hotărâm împreună dacă sa aștept sau pot sa ii zic și fetei de acum. 
-Părerea mea este sa aștepți măcar pana când face fata 18 ani. E prea micuța Adriane,e un copil și tu poți sa ii fi tata. 
-Aștept cu greu sa ști. Simt cum îmi ard creierii de fiecare data când o vad. 
-Atunci o sa o vezi mai rar ca să nu mai ai tentații. 
Adrian a ascultat sfatul mamei lui,a vazut-o cât de rar a putut pe Iza și timp de 2 ani a încercat în zadar sa și-o scoată din minte și din inimă, dar cu cât trecea timpul iubirea pe care o simțea era și mai mare pentru copilă. 
Bărbatul nu putea atinge altă femeie,nu putea privi altă femeie,nopțile erau un coșmar pentru el ,iar trupul ii devenise mai neatins decât al unui călugăr. Așa au trecut 2 ani ,plini de dorința ce crestea cu fiecare secunda. 
13 iunie 2015 Seara dinaintea zilei de naștere 
Adrian stătea pe un șezlong în fata piscinei cu un pahar de vin în mana. Nu consuma alcool aproape niciodată,dar în seara asta simțea ca are nevoie. Trebuia sa aibă o discuție cu fiul sau ,trebuia sa ii spună și fiului sau ceea ce ii spusese mamei lui acum doi ani și ceea ce se hotarase încă de pe atunci. 
-Hei amice,unde te grăbești asa?Ia un loc,trebuie să discutăm ceva. 
-Salut tată, vreau să merg sa mănânc ceva și după sa ma odihnesc. Maine e ziua izei și merg dimineața împreună cu katy sa ii cumparam un cadou. 
-Da,da știu ca e ziua izei. Ce vreți sa ii cumpărați? 
-Ne gândeam să îi luăm un pandantiv pentru lănțișorul de aur pe care îl are la gât. Cred ca o sa cumpărăm un pandantiv în formă de cruciuliță.
-Frumos. V-ați gândit foarte bine. Ascultă fiule,trebuie sa îți spun ceva. 
-Tată,nu ma speria. Ce s-a întâmplat?
-Eu zic ca nimic grav dar trebuie sa discut cu tine. Adrian simțea nodul din gât cum nu îi dădea pace,trebuia să îi spună lui Alexandru acum...M-am îndrăgostit de Iza. Îmi doresc o relație serioasă cu ea,iar acum ca face 18 ani doresc sa ii spun și ei. Am vorbit deja cu Vera, i-am spus și a fost de acord.Consideră ca sunt omul potrivit pentru ea. Am vorbit și cu mama și cu tata și au aceeași părere. Tu ce spui?
Băiatul își privea tatăl stupefiat. Nu înțelegea cum tatăl lui putea sa rostească aceste cuvinte. Tatăl lui era omul ce trecea prin paturile tuturor femeilor și acum ii vorbea despre cât de îndrăgostit este de prietena lui cea mai buna. Nu ii venea sa își creadă urechilor. 
-Tată ești nebun? Eu nu știu ce ați vorbit voi toți, tu,mamaie,tataie,Vera, despre Iza, dar dacă voi sunteți orbi,va deschid eu ochii. Iza are aceeași vârstă ca și mine ,pricepi?  tu poți sa ii fi tată. Eu ii pot fi frate. Crezi ca se leagă ce spun?
-Da,se leagă Alexandru, dar ce vrei sa fac? Nu mai pot sa mi-o scot din cap de 2 ani. 
-Poftim? De 2 ani? Ești bolnav tată. 
-Și ce vrei mă sa fac? Prefer calea diplomatică. Pentru prima dată în viață prefer sa fac totul diplomat. Sa ii spun,sa ii dau ocazia sa ma placă,sa ma iubească. Nu vreau ceva pasager,Alexandru, vreau ceva serios. 
-Promite-mi că nu vei face o prostie, că nu vei forța lucrurile cu ea. Iza e o fată sensibilă, o fata delicată și am impresia ca o cam sperii. Promite-mi ca vei mai aștepta. Nici măcar nu ști dacă te place, dacă se simte atrasă de tine. Ce pot sa îți spun,este că ea nu a avut nici o relație până acum. Cum am spus,o sperii. Nu cred ca o sa fie ușor sa o cucerești și sper sa nu o faci pentru ca nu ești potrivit pentru ea.
-Eu știu cel mai bine ce este potrivit pentru ea! Și cu aceste cuvinte spuse,bărbatul se ridică de pe șezlong vizibil iritat și intră ca o furtună în casă.
El știa cel mai bine ce are de făcut. Dacă v-a fi nevoie,o va obliga pe Iza să îl accepte. Ii v-a da ocazia să îl cunoască asa cum nimeni nu îl cunoaște, îi v-a oferi tot ce are nevoie, îi v-a arăta ce înseamnă dragostea.