Povestea Tatălui

Capitolul 13: Ambiție prostească

Adrian de câteva zile era mai tot timpul plecat spre nemulțumirea Izei. Fata nu știa ce pregătește bărbatul,ce face când nu este acasă,unde merge și cu cine ,iar asta o neliniștea. Când bărbatul revenea acasă, lucrurile erau cât se poate de normale ,dar faptul ca nu știa ce face în afara ușilor casei lor nu ii plăcea deloc fetei.
Intr-o seara de iunie,când temperaturile de afara erau plăcute Adrian ii spune izei grabit:
-Iubito eu o sa plec. Nu ma aștepta deoarece o sa vin dimineață. Ma întâlnesc cu mai mulți tovarăși în restaurantul din pracul central. Sa încerci sa te relaxezi și tu puțin ca ai învățat destul astăzi și poate chemi fetele pe la tine și aveți o seara a fetelor. Sa îmi spui dacă trebuie sa îl trimit pe Robert după ele. Bine?
-Da. Nu cred ca o sa fie nevoie. O sa le chem pe Anda, Cezara și katy,dar or sa ia un taxi pana aici. Poți sa îl iei pe Robert linistit cu tine,ne descurcam.
-Bine. Atunci te las și ne vedem dimineață,iar bărbatul o trage pe Iza într-o îmbrățișare puternica depunând pe fruntea ei un sărut într-un gest de afecțiune profunda.
Iza rămânând singura ,își insfaca telefonul auriu personalizat special pentru ea primit cadou în urma cu câteva zile la aniversarea celor 19 ani și apelează numărul ce se găsea în agenda ei la favorite.
-Ce faci ? Hai baga în conferința și pe Anda și pe Cezara. Am o treaba cu voi.
-Iza ai pățit ceva? Ma sperii,se auzi vocea prietenei ei katy în telefon.
-Nu,dar vreau sa veniți pana la mine. Sunt singura și am nevoie de voi urgent.
În următoarele clipe în apel se alătură și Anda și Cezara, bucuroase ca urmau sa petreacă o seara împreună cu prietena lor.
De când Iza era împreună cu Adrian, fata ieșea rar în oraș deoarece bărbatul avea grija ca fata sa învețe și sa nu lipsească foarte mult de acasă deoarece examenul de bacalaureat bătea la ușa. Spre nemulțumirea prietenelor ei,Iza trebuia sa asculte de Adrian și sa urmeze un program strict de studiu,alimentație și sport.
-Venim,venim. Acum ne pregătim! Spuse fetele în cor ca niște pupeze.
-Super fetelor. Va aștept cu cafele și ne facem planul pentru în seara aceasta.
Nu peste mult timp,la poarta resedintei își făcu apariția un taxi din care coborara 3 fete,care mai de care mai frumoase.
Anda era îmbrăcată într-o pereche de blugi skinny și un tricou alb ce ii punea în evidență bustul generos,iar in picioare o pereche de bascheti super star. Cezara într-o rochie de culoare neagra cu botine de aceeași culoare ,iar Katy în pantaloni din piele negri și o bluza neagra totul accesorizat cu o pălărie și o geanta de aceeași culoare.
Iza le întâmpina pe fete la intrare pentru a le putea deschide poarta securizata. Fetele se facura rapid comode cu câte o cana de cafea în mana fiecare și asteptau cu sufletul la gura sa afle ce are Iza de spus. Întotdeauna Iza se baza pe prietenele ei atunci când avea ceva de rezolvat,iar acum avea să o facă din nou.
-Fetelor bine ca a-ți venit. Adrian a plecat mai devreme,a zis ca se duce la restaurantul din parcul central la o întâlnire. Am impresia ca îmi ascunde ceva și vreau sa aflu.
-Haide mai, nu se poate,spuse Katy. Adrian te iubește ca pe ochii lui din cap. Sa nu îți treacă prin cap ca te înseala.
-Nuuu ,nu îmi trece asa ceva prin cap,dar sigur pune la cale vreo afacere importantă ,iar eu vreau sa aflu. Știți fetelor...încerc sa îl îndepărtez de lumea asta și simt ca ma lupt cu morile re vânt.
-Iza cum poți sa te gândești la asa ceva? ,spuse Anda. Tata mi-a zis multe despre Adrian. Nu se va opri din ceea ce face doar pentru ca te-a găsit pe tine. E imposibil. Asta face de o viata întreaga.
Tatăl andei era un om dur,comisar de politie. Când aflase ca prietena fiicei lui este împreună cu Adrian, inițial ii interzise Andei sa mai se întâlnească cu Iza,dar își schimbase părerea atunci când văzuse ca Iza se ținea de școală remarcabil,ca învața din ce în ce mai bine și ca avea planuri mari pentru facultate,iar Adrian o susținea financiar și moral în tot acest parcurs ceea ce era admirabil pentru un om ca el.
-Anda știu ca ce spune tatăl tău este adevărat,dar îmi doresc o familie normala. Am discutat despre copil...îmi e frică ca o sa rămân însărcinată și ce se va alege de viata copilului meu. Nu îmi doresc sa stea cu frica atunci când merge undeva doar pentru ca tatăl lui e cine e și face ce face.
-Dar Iza nu ai cum sa mai schimbi acum ceva. Chiar dacă Adrian se retrage acum,numele nu si-l schimba. Nu își schimba nici înfățișarea.
-Da,ai dreptate,spuse Iza intr-un final. Însă tor vreau sa ma ajutați la ceva...
-Spune,spuse Cezara ce stătuse și ascultase pana atunci tot ceea ce spusese Iza.
-Vreau sa mergem la o plimbare prin parc,ce părere aveți? Spuse Iza făcând cu ochiul prietenelor ei.
-O idee excelenta,spuse Katy. Minunat. Mai bine de atât nici nu se poate. Hai sa mergem.
-Mergem dar întâi trebuie sa scăpăm din curte. Trebuie sa plecăm fără ca nici o camera de supraveghere sa ne vadă,apoi fără ca vreun om ce îngrijește de animale sa ne vadă. Dacă ne vede cineva suntem ca și prinse. Însă știu eu cum sa ieșim și pe unde. Urmati-ma.
Iza le face semn prietenelor ei sa o urmeze prin spatele foișorului unde fetele își bausera cafeaua,apoi prin spatele casei și ajunse la o poarta ce avea ieșirea prin spatele curții direct în strada vecina.
-Iuhu! Am scăpat,tipa katy entuziasmata.
-Taci proasto! Ne aude cineva și suntem moarte,zise Anda. Vrei dracu sa ne împuște vreun om de-al lui Adrian în cap crezând va suntem cine știe cine.
-Are dreptate Anda, zise Iza. Hai sa facem cât mai puțin zgomot pana ieșim de pe strada.
Fetele înaintara cu pas grăbit pana când ieșiră de pe strada unde se afla casa lui Adrian. De aici încolo drumul lor se întindea pe 2 km de bulevard drept pana la parcul central din oraș unde aveau destinația.
-Vai,or sa ma doara picioarele,se planse Cezara. De ce dracu nu ne-ai zis ca plecam în misiune imposibila de lupta?
-Ha ha,pai dacă va ziceam ce am de gând nu mai veneati. 
-Dar chiar,ce ai de când? Sa zicem prin absurd ca reușim sa intram acolo. Ce vom face?
-Nu știu fetelor. O sa ma gândesc pe loc ce facem. Vreau sa vad cum cine e acolo și ce discuta.
-Bine Iza, dacă tu zici,noi te susținem ști bine.
-Mulțumesc fetelor! Sunteți cele mai tari. Hai sa o facem și pe asta.
Iar fetele au străbătut bulevardul întunecat de noaptea ce se lăsase peste oraș. Totul părea aproape pustiu pana când ajunse în dreptul parcului central. De acolo rasuna muzica. Pe trotuarul ce ducea spre parc erau tineri ce ieșise alături de prieteni la distracție, tineri ce se îndreptau spre centrul vechi al orașului sau luau masa la unul din restaurantele cu vedere spre ruinele fostei cetăți medievale din oraș.
Iza știa unde trebuia sa ajungă și porni împreună cu prietenele ei spre intrarea principala din parc. Însă acolo surpriză...intrarea era împânzita de mașini de poliție. Nu lăsa pe nimeni sa intre în parc chiar dacă era o seara de vineri și ora era abia 21:00. Ceva se întampla ,iar Iza trebuia sa afle.
-Iza ce facem,întreba Anda. Clar poliția nu o sa ne lase sa intrăm. Nu as vrea sa am probleme. O sa afle tata imediat unde sunt.
-Fetelor ma lăsați pe mine. Merg eu să vorbesc, voi rămâneți la intrare. Pe mine o sa ma lase sa intru, o sa vedeți. După o sa va chem și pe voi.
-Bine draga mea. Succes amiga! Iar Katy o strânse tare în brațe pe Iza dandu-i putere pentru ce urma să facă.
Iza nu discutase în viata ei cu un politist. Ce putea să fie atât de greu? Doar era un om ca toți oamenii.
-Bună seara domnișoară! Îmi pare rau dar nu va pot lăsa să intrati în parc sau în incinta restaurantului.
-Bună seara! Da de ce ,ma rog?
Polițistul,un tânăr de vreo 30 de ani o privea pe Iza surprins de nonsalanta cu care îi vorbea. Ii privea ținuta deloc cuminte pe care si-o alesese în seara aceea și după cum își fixa ochii pe ea,Iza îi citea deja gândurile.
Alesese să poarte în acea seara o fusta scurta meagra din dantela,ce ii punea în evidență soldurile frumos conturate, o bluza de aceeași culoare ,iar în picioare botine negre cu o platforma de 12 cm. Totul accesorizat cu o geantă ce costa minim salariul pe 4 luni al polițistului din fața ei ,iar bijuteriile nici măcar ea nu știa cât valorau. Bratara din aur galben de grosimea degetului ei aratator, cerceii din aur galben cu diamante  și nelipsitul lănțișor cu pandantiv în formă de cruciuliță primit în dar de majoratul ei,toate făcând-o să pară în ochii polițistului o femeie de consumație.
Palaria neagra cu boruri drepte ce o alesese în acea seară îi dădea un aer și mai misterios,iar privirea pe care o arunca polițistului, îl făcea pe acesta sa se fastaceasca în fata ei.
-Știți domnișoară nu se poate. Va rog sa ma înțelegeți.
-Nu pot sa înțeleg. Eu doresc sa intru. Chiar nu ne putem înțelege cumva? Și scoase din geanta portofelul Guess pe care Adrian avea grija sa îl umple în fiecare săptămână.
-Domnișoară m-ați înțeles greșit. Nu va pot lăsa să intrati deoarece în interiorul restaurantului este un eveniment privat. Noi suntem aici sa asiguram ordinea și liniștea publica în cazul unor conflicte. Atât va pot spune.
Pentru ca polițistul tânăr părea depășit de situatie, din mașina cobora un politisit mai în vârstă ce părea ca vrea sa scape mult mai repede și tranșant de ea.
-Auzi cuconiță, hai fa pași. Nu se poate întra și punct.
-Ai grijă cum vorbești cu mine. Eu zic mai bine sa ma lași înăuntru pentru binele tău.
Polițiștii începură sa râdă la auzul cuvintelor spuse de Iza. Fata deja părea vizibil iritata de comportamentul celor doi și chiar dacă nu dorea sa se ajute de statul pe care îl avea acum,spuse dintr-o data:
-Soțul meu e în interior. Asa ca va rog frumos pentru ultima data sa ma lăsați sa intru.
-Soțul tău? Glumești cred. Domnișoară în interior sunt numai oameni foarte periculoși. Veniti din toată tara pentru Dumnezeu știe ce. E imposibil ca Soțul dumneavoastră sa fie în interior.
-Pai dacă ti-as spune ca Soțul meu este Adrian G, atunci ai crede ca Soțul meu este în interior?
Atunci politistii se privira unul pe celălalt nevenindu-le parca a crede ca miniona din fața lor este cea de care auziseră și ei ca toți ceilalți colegi ai lor ca este femeia ce i-a pus inima pe jar celui mai periculos om pe care îl cunoșteau.
-Ne scuzati domnișoară, noi nu am știut. Trebuia sa va prezentați. Va știam numele pentru ca Soțul dumneavoastră ne-a informat cu privire la protecția de care dorește sa beneficiați. Intrati va rog, ne pare rău.
Fără să mai stea pe ganduri,Iza arunca în urma ei în "Multumesc" grăbită și pornește spre întrarea în restaurant.
Iza simțea fiori pe șira spinării în timp ce înainta pe aleea luminata din parc. Pentru prima data se folosise de statutul de iubita a lui,de soție a lui și detesta acest lucru. Asa cum detesta și ura tot ceea ce purta. Ea era o fată simpla ,mult prea simpla pentru diamante,aur și genți de firma. Simțea un nod în stomac numai când își făcea socoteala în cap la cât costa tot ceea ce avea acum la ea. Dar decise să lase socotelile pentru acasă,acum avea o treaba mult mai importanta, o treaba ce necesita un curaj de care nu credea ca era în stare.
Ajunsă la ușa restaurantului ,din interior se auzea muzica orientala. Nu înțelegea de ce ,pentru ca știa de la Adrian ca era o simplă întâlnire ca între bărbați. Nici măcar nu atinse ușa de la intrare ca în fata ei aparu unul dintre oamenii lui Adrian.
-Bună seara domnișoara, Iza! Va rog  sa îmi permiteți,iar bărbatul îi deschise ușa galant.
Când Iza pași în restaurant petrecerea era în toi. În mijlocul restaurantului se afla o masă lunga la care erau așezați mai mulți bărbați de vârste apropiate vârstei lui Adrian. Unii dintre ei nici măcar nu păreau de nationalitate română, iar când se apropie mai bine,printre acordurile muzicii orientale auzii vorbindu-se ceea ce credea Iza,ca era limba arabă.
Adrian stătea în capul mesei,cu spatele spre ușa de la intrare în restaurant și ținea nonșalant în mana un trabuc. Era antrenat intr-o convorbire cu unul dintre bărbații ce presupunea Iza,era arab. Pe lângă ei dansau fete aproape goale ,în costume tradiționale orientale. Pe una dintre fete Iza o cunoștea și îi aruncă o privire încruntata, dar nu avea acum timp de fatuca aceea. Venise cu un alt scop.
Adrian discuta cu unul dintre partenerii de afaceri externi când deodată Robert se apropie de urechea lui spunând:
-Șefu avem o problemă. Uite-te în spate!
-Ce problema? De ce? Lasa-ma Robert ca încerc sa înțeleg ce zice ăsta. Ști bine ca nu înțeleg foarte bine limba lor spurcata.
-Șefu eu zic sa te uiți.
-Ce? Au intrat gaborii peste noi? Invita-i și pe ei la masa.
-Mai rău!
Atunci Adrian privi în spate, nu înainte de a observa deja privirile bărbaților de la masa ce erau deja atintite spre ceva...însă el nu știa spre ce anume priveau toti cu gurile aproape deschise.
Când privirea lui Adrian o întâlni pe a izei, bărbatul aruncă parca flăcări din ochi de furie. Se ridica fulgerător de pe scaun aproape daramandu-l,se indepra spre Iza și o apuca strâns de braț.
-Ce dracu cauți aici? Și ce mama masii porți?
-Port câteva mii de euro de-ai tai,dragule. Nu ai spus tu ca trebuie sa îmi port cadourile?
-Iza dar nu asa. Nu aici. Treci acasă,acum!
-Nu plec nicăieri, ii spuse Iza cu putere în glas.
-Ba o sa pleci,pana nu îți va părea rău. Aici nu e de tine.
-Dar de tine e? E frumos sa stai și sa îți danseze curva de Denisa în brate? Cum e Adrian ia zi?
-Nu e ceea ce pare și nu face o scena te rog.
-Nu e ceea ce pare? Pai atunci ce e?
Muzica deja se oprise și doar vocile lor se mai auzeau în tot restaurantul. Toți cei de la masa îi priveau uimiți. Nimeni din cei aflați acolo nu o cunoșteau pe Iza. Adrian încerca să o tina cât mai departe de ochii colaboratorilor lui pe fata,deoarece știa cât e de periculos sa ai o soție atât de tânără în lumea lui.
Iza arunca scântei din priviri,când deodată vocea unui barbat, intr-o română stricata se auzi:
-Da cine tigroaică asta? Dau bani pe ea.  Vreau eu la mine.
Adrian se întoarse spre bărbații aflați la masa și cu o privire de oțel spuse rastit:
-Arabule eu zic sa îți inghiti limba pana nu ti-o tai eu. E nevasta-mea și ați face bine să nu mai căscați gura.
Atunci toti bărbații aflați la masa încercă să privească în alta parte sau sa își facă de lucru cu telefoanele ce le aveau pe masa.
Adrian se întoarse spre Iza aruncadu-i privirea atât de cunoscuta de ea. Privirea de animal de care se temea fata. Știa că atunci când o sa ajungă acasă o sa fie pedepsita aspru, însă pedeapsa întotdeauna consta doar într-o partida de sex mai sălbatic,ceea ce fetei nu ii displăcea în mod special.
-Domnilor va fac cunoștință cu soția mea,Iza. Sa ii scuzați pornirile,încă e leoaica tânără,ii da dinții și vrea și ea sa muste ceva. Nu e obișnuită cu lumea noastră.
-Mai bine spus tigroaică la ce privire are,spuse unul dintre bărbații de naționalitate română...e o placere domnișoară sa te avem alături.
-Nu pot sa spun același lucru și eu,ii spuse Iza cu răceală în glas.
-Iubito,ia un loc lângă mine te rog. Nu vom mai sta mult și mergem acasă,ii spuse Adrian zâmbind aratandu-si dantura perfecta. Zâmbet ce oferea fiori și celui mai curajos om de pe pământ,însă Iza știa ca sub acel Zâmbet malefic ,se ascunde sufletul bun al bărbatului ei și ca toată această reacție a ei de gelozie îl excitase la maxim.
Nu mai dura mult și bărbații plecase unul câte unul nu înainte de a-și lua la revedere și de la Iza sarutandu-i mana fiecare spre disperarea lui Adrian.
Când ramasera doar ei și Robert,omul de bază al lui Adrian, acesta îi făcu semn bărbatului sa plece. Dorea să fie singur cu Iza,sa discute cu ea asa cum știa el mai bine.
-Hmmm iubito,ce mi-ai făcut tu mie în seara asta. Vai vai vai,o sa te coste scump ieșirea din seara asta.
-Sa zici mersi ca nu m-am înfipt în părul pipitelor alea ce se tot dădeau pe lângă tine.
-Of iubito,nu știam ca ești atât de geloasa. Fetele alea nu erau decât pentru a întreține atmosfera. Nu am atins pe niciuna nici măcar cu un deget. Ști doar ca sunt doar al tău,spuse Adrian lipind-o pe Iza de pieptul lui de ca de stanca. O mână si-o strecura pe sub fusta minuscula a fetei ,în timp ce cu cealaltă mana ii cuprinse ceafa și o trase intr-un sărut pasional asa cum știa doar el. O saruta parca cu ură, ii musca buzele ca mai apoi sa își treacă limba ușor peste ele,parca în semn de iertare pentru durerea pe care o producea buzelor ei.
-Oare ce pedeapsa meriți tu tigroaica mea mica?ii șoptește Adrian la ureche.
-Hmmm ,sa ma gândesc. Poate o geanta noua?
-Nuu ,eu ma gândeam la ceva mai practic,chiar acum.
Iza îl privi întrebător. Nu îl credea în stare sa o posede chiar acolo. Totuși se aflau într-un restaurant. Oricând puteau fi văzuți de personalul restaurantului sau de bodyguarzii lui Adrian.
-Întoarce-te! Ii ordonă Adrian.
-Iubitule ce vrei sa faci? Ne poate vedea oricine...te rog hai sa mergem acasă. .
-Pai și care ar mai fi pedeapsa?
-O sa ne vadă Robert, e la ușa, stai...însă Iza nu mai apuca sa spună ceva pentru ca Adrian deja o apleca chiar pe masa la care stătuse împreună cu partenerii lui de afaceri. Ii rupse dresurile negre și îi dădu intr-o parte chiloțeii minusculi pe care ii purta. În zadar se zbătea fata,nu avea nici o șansă în fata trupului masiv al lui Adrian. Cu o mișcare brutală se înfipse adânc în ea, nu înainte de a se asigura ca Iza era suficient de umedă pentru a-l primi în interiorul ei. Nu dorea sa ii provoace durere,nu dorea sa o vadă suferind, însă ii plăcea la nebunie sa o auda gemand de placere.
Iza uitase unde se afla, uitase și cum o cheamă în momentul în care orgasmul o cutremură pana în măduva oaselor. Nu dură mult și Adrian o urmă și el,eliberandu-se în interiorul ei în jeturi fierbinți ceea ii provoca izei un nou orgasm.
Cand au terminat,Iza era imbujorata, iar Adrian ii zâmbea satisfăcut. Pedepsele pentru ea erau clipe intense de iubire,nicidecum ceva ce sa o supere. Nu ar putea-o vedea supărată sau trista,asta i-ar frânge inima. O mai sărută încă o data cu pasiune și o trase după el spre ieșirea din restaurant.
-Oh,am uitat de fete,spuse Iza.
-Nu îmi spune,ai venit cu vrăjitoarele alea după tine?
-Heii ai grija la limbaj. Sunt prietenele mele.
-Daaa, prietenele tale ticnite. Fetele alea sunt ceva de speriat. Nu știu cum tu,o fata atât de delicată poate sa umble cu astfel de specimene.
-Te rog iubire...
-Bine bine,gata tac. O sa îl pun pe Robert sa le ducă acasă. Bine?
-Mulțumesc iubitule. Ești cel mai minunat!
-Mmm nu mai spune. Chiar asa?
-Da. Cu mana pe inima.
-Juri pe degețel? Și bărbatul îi intinse degetul mic al mâinii lui drepte. Era ceva ce învățase de la copilul de lângă el. Întotdeauna Iza îl punea sa jure pe degețel,ceea ce la început pe bărbat îl amuza teribil. Acum după atâtea luni de când Iza ii spusese de jurământul pe degetel, începuse sa îl folosească și el,bineînțeles doar cu ea și cu Alexandru.
Merse îmbrățișați pana la ieșirea din parc. Politia era tot acolo,iar Adrian se întreba în gândul sau cum a reușit mica lui tigroaica sa intre în parc atâta timp cât intrarea era păzită.
-Auzi,dar tu cum ai intrat în parc? Ca mai apoi sa ajungi sa intri în restaurant.
-Doar sunt iubita ta. Pot orice,nu?
-Da. Asa e. Uitasem cât poți sa fi de diabolica atunci când îți pui ceva în cap.
Pe drumul spre casa ,Adrian o privea din când în cand cu coada ochiului. Gândul sau era la clipele pline de extaz pe care le avusese în restaurant. Abia aștepta să ajungă acasă sa o ia de la capăt. Parca nu se satura niciodată de trupul micuț al iubitei lui.