Povestea Tatălui

Capitolul 4: Dragostea vine de unde te aștepți mai puțin

14 iunie 2015
Astăzi este ziua ei. Urma să se întâlnească în oraș cu prietenii cei mai apropiați. Se pregătea pentru cea mai fericită zi din viața ei de până atunci. Împlinea 18 ani,în sfârșit majoră.
Însă ce nu știa ea,e ca din ziua aceea începea aventura vieții ei.
Urma să petreacă majoratul la restaurantul ei preferat,ce se afla poziționat în cea mai frumoasă zonă a orașului. Cu o panoramă ce impresiona și cel mai pretențios client,restaurantul Belvedere era unul din cele mai frumoase și pretențioase restaurante din orașul în care ea își petrecuse copilaria si adolescența.
Urma sa se întâlnească cu prietenii la ora 20:00. Deja avea 2 apeluri pierdute de la Alexandru, prietenul ei cel mai bun.
-Da,zi ce vrei? Ma grăbesc dar mai am sa îmi aranjez părul.
-Pe bune? Mai am 5 minute și ajung la tine. Îmi e o foame de mor.
-Când nu îți e ție foame?
-Nu știu,iar râsul colorat al prietenului ei a facut-o sa zâmbească.
-Hai că mă grăbesc.
În 10 minute era gata. Alexandru aștepta deja în curte împreună cu bunica ei.
-Ce bine ca ești gata. Hai sa plecăm, Katy deja ne așteaptă și cred ca au venit și restul.
-Distracție plăcută copii,spuse bunica ei.
S-au urcat în mașina de teren a lui Alexandru și au pornit în trombă spre restaurant.
Ajunși acolo,Iza a avut parte de o surpriza extraordinară. Prietenii ei îi pregatiseră un tort,fiindcă știau ca marea slăbiciune a Izei sunt dulciurile,în special ciocolata. Alexandru îi întinse fetei o cutie de bijuterii, iar în interior se afla un pandantiv în formă de cruce din aur galben. Iza s-a bucurat nespus de mult pentru cadoul primit.
Au petrecut frumos,s-au simțit foarte bine unii în compania celorlalți și totul părea perfect până când în parcarea restaurantului și-a făcut apariția o mașina pe care o recunoșteau toți. Din mașina a coborât un bărbat a cărui privire simțeai ca te va ucide pe loc. Bărbatul purta un costum elegant de culoare albastră ce îi scoatea în evidență musculatura intens lucrată în sala de fitness. Era înalt cam de 1,80m,fața sculptată și proaspăt rasă. Faptul că niciodată nu își lăsa parul să crească îl făcea și mai fioros.Bărbatul a scos din portbagajul mașinii un buchet de transfiri imens și se întrepta spre intrarea în restaurant. Pentru prima data Iza îl vedea îmbrăcat în altceva decât echipament sportiv. Pentru prima data i se părea sexy un bărbat în costum.
-Faceți loc că apare mafia, spuse Alexandru.
-Da,ce să zic,frumoasă seară. Să vezi acum predici despre cum nu trebuie să consumăm alcool,să fumam și să mâncam dulciuri,spuse Katy.
Doar Iza tăcea. Credea că inima ei sigur se va auzi bătând așa că a încercat să rostească ceva ,însă nu a mai apucat. Bărbatul deja era lângă ea.
-Bună copii! Ce faceți?
-Ne simțeam bine pana să vi tu,spuse Alexandru.
-Ce mă bucur că v-am stricat petrecerea,spuse bărbatul râzând.
-Iza florile acestea sunt pentru tine,și îi intinse fetei florile. La mulți ani pitico! Sper ca viața ta de acum încolo sa fie și mai frumoasă.
-Vă mulțumesc frumos! Iza, vizibil emoționată nu știa cum să reacționeze. Nu se aștepta ca el să își facă apariția la petrecerea ei de majorat. Adevărul era că în ultimele 2 săptămâni,primise diferite mesaje de la el,în care îi cerea să se vadă,însă Iza le-a ignorat,nevrând sa îi creeze probleme prietenului ei bun. Tatăl prietenului ei,nu era genul de om pe care să îl duci cu zăhărelul. Dacă încerca să afle ceva despre fiului lui,nu dorea ca ea să fie cea de la care se afla mai mult decât era cazul. Bineînțeles Alexandru nu era fiul model,dar totuși prietenii țin secrete unii altora, iar ea îi era o prietenă loială.
-Îmi permiți să rămân?
-Sigur! Dacă vreți să rămâneți, m-aș bucura.
-Nu putem spune același lucru și noi,spuse Alexandru. În fond de ce ai venit ,să ne strici petrecerea? Vezi că moșii din parc încă te așteaptă la o partidă de table,fă-ne un serviciu și mergi să te distrezi.
Toți au început sa râdă la cuvintele lui Alexandru.
-Ce fiu minunat am și cum mă vede el pe mine un moș ,la numai 42 de ani.
-Vă rog ,nu vă certați,este ziua mea. Haideți să ne bucurăm de momentele acestea împreună...
Din respect pentru Iza, Alexandru nu a mai spus nimic. Îl irita îngrozitor prezența tatălui său,iar motivul apariției lui îl știau doar ei doi,Iza nu trebuia să afle niciodată.
S-au simțit bine,în ciuda prezenței bărbatului care părea că nu are ochi decât pentru Iza. Chiar când ceilalți doreau să discute cu el diferite subiecte legate de activitatea lui sportivă, bărbatul în loc să își privească interlocutorii, o privea pe Iza. Fata se simțea privită, studiată, însă nu era prima dată când tatăl prietenului ei o fixa cu privirea,dar acum parca era ceva mai mult la mijloc.
Petrecerea era spre sfârșite, unul câte unul invitații au plecat. La masă au rămas Iza,tatăl lui Alexandru ,Alexandru și Katy cea mai buna prietena a Izei.
-Cumetre eu trebuie sa o duc pe Iza acasă,te rog să o duci tu pe Katy.
Bărbatul i-a aruncat fiului său o privire de oțel spunând:
-De data asta propun să facem schimb. O duc eu acasă pe Iza, tu o duci pe Katy dar să faceți bine să nu vă omorâți pe drum.
Bărbatul știa ca Alexandru și Katy sunt ca șoarecele și pisica, însă credea că acest comportament copilăresc al lor este doar datorită faptului că ei în realitate se simpatizau foarte mult. Ceea ce nu înțelegea ,era, de ce nu erau împreună.
-Nu,deci nu. Am vorbit ceva,mi-ai promis.
-Nu am promis nimic Alexandru.
-Tata ,te rog.
-Hei gata,interveni Iza. Dacă tatăl tău vrea să mă ducă acasă,e ok. Voi merge cu dânsul. Du-o tu pe Katy acasă te rog.
Alexandru a cedat privirii blânde a Izei. Nu putea să o supere chiar de ziua ei. Au coborât în parcare ,iar Katy și Alexandru au plecat în trombă. Băiatul era vizibil iritat.
Iza și bărbatul au rămas în parcarea restaurantului. Tăcerea se așternuse peste ei. Se pare că fiecare se simțea stânjenit, nu știau ce sa își spună. Bărbatul rupse însă tacerea:
-Ți -am spus de multe ori că poți sa îmi spui pe nume. Nu mă face să mă repet ,te rog.
Iza tresări la cuvintele lui.
-Înainte să te duc acasă vreau să mergem undeva.
-Unde? Sunt obosită și vreau să ajung acasă,în plus bunica mea o să fie sigur îngrijorată.
-Stai linistita,am vorbit eu cu Vera. Putem sa stam toată noaptea în locul în care vreau sa te duc.
Fiori pe șira spinării au trecut-o pe Iza. Niciodată nu fusese singura cu un bărbat,mai ales cu un bărbat ca el. Zvonurile privind reputația lui nu erau simple zvonuri,știa acest lucru de la Alexandru. Dacă erai femeie și locuiai în acel oraș,el era omul de care trebuia sa te ferești.
Motorul mașinii lui marca BMW X6 prinse viața. Au plecat din parcarea restaurantului, destinația fiind încă necunoscuta pentru fata.
În mașină liniștea era apăsătoare. Cei doi doar se priveau din când în cand pe furiș. Dintr-o data mașina apuca pe un drum pietruit ce părea nesemnalizat..panica în Iza crestea, iar bărbatul sesizând acest lucru spuse brusc:
-Te temi de mine?
-Nu,minți ea.
-Nu trebuie,ești ultima persoana de pe pământ căruia i-as face rău.
Mașina se opriră brusc,drumul părea ca se termina dintr-o data în întuneric.
-Privește, făcând semn bărbatul cu capul,orașul asta va fi la picioarele tale,spune doar da.
Privirea Izei se îndreptă în direcția în care bărbatul îi făcuse semn ,iar ceea ce văzu îi tăie răsuflarea. Tot orașul se vedea perfect de la acea înălțime. Ochii Izei se mută imediat pe chipul bărbatului de lângă ea.
-Nu pot ,îmi pare rau. Nu pot.
-Ba poți și în următoarea secunda bărbatul îi captura gura fetei în cel mai intim sărut pe care aceasta îl primise vreodată. Bărbatul îi cuprinse în palme fața delicată a Izei și o săruta cu pasiune. Limba lui își făcu loc în gura primitoare a fetei.
Niciodată Iza nu fusese sărutată așa. Dacă era sinceră cu ea,defapt nici măcar nu avusese parte de primul sărut adevărat până atunci.
S-au sărutat pana când amândoi au rămas fără aer. Când bărbatul s-a desprins de ea, Iza tremura, fiindca știa ce poate sa urmeze. Auzise povești terifiante despre escapadele tatălui prietenului ei. Nu credea ca vrea sa îi faca și ei rau,însa stia ca sigur îsi dorea ceva de la ea.
-De ce tremuri? Ție chiar îți e frica de mine?
-Mhm...
-Doamne sfinte...spune da atunci dacă tot îți e asa frica. Spune da sau chiar o sa îți dau un motiv întemeiat sa îți fie.
-Bine. Dar te rog nu aici,nu acum. E ziua mea.
-Ce anume? Fata bărbatului se relaxase vizibil după răspunsul pozitiv al fetei.
-Ce vrei de la mine,nu vreau sa se întâmple acum și aici. Te rog. Promit ca nu o sa spun nimanui dacă vei tine cont de aceasta mica rugăminte.
-Ce sa se întâmplă Iza? Ce tot vorbești?
-Pai știi tu. Ce vrei de la mine.
-Ce vreau? Spune odată nu ma face sa îmi ies din fire.
-Nu vreau sa facem sex acum. E ziua mea și sper sa înțelegi. Chiar dacă știu ca nu o sa scap,măcar nu azi. Iar fata începu sa plângă cu suspine zgomotoase.
Bărbatul ramasese mirat,privirea lui era ațintita asupra ei. Nu ii venea sa creadă ce îi auzise urechile.
-Poftim? Ce sa fac? Iza ,tu ești nebuna? Tu ai crezut ca te-am adus aici sa ma culc cu tine? Te rog nu mai plânge,iar mana lui i-a atins ușor obrazul Izei.
Fata a tresărit și și-a ferit obrazul de atingerea lui,însă în zadar,spațiul din mașina nu îi permitea prea multa mișcare.
-Iza ,te rog nu mai plânge. Nu as putea sa fac asa ceva. Nici măcar nu mi-am imaginat ca tu în tot acest timp asta ai crezut.
-Atunci ce vrei de la mine?
-E complicat...
-Pot să înțeleg.
-Vreau să formăm un cuplu...să îmi fi soție în viitorul apropiat.
-Soție?
-Da. Vreau sa fiu sincer cu tine de la început. Nu îmi plac ocolișurile. Aștept de 2 ani sa devii majora. Te-am văzut crescând și ai crescut frumos. Ești cuminte,educata,deșteaptă și nu în ultimul rand frumoasa. O sa mai aștept un an pana termini liceul,apoi o sa ne căsătorim legal. Pana atunci ne putem cunoaște mai bine și sper sa îți placa de mine. Dacă nu,ești libera sa alegi pe cine vei considera tu. Am doar doua rugăminți la tine: prima,în acest an nu te vei vedea cu nimeni în afara de mine și a doua,vei învața ,iti vei lua bacalaureatul și vei aplica la ce facultate îți dorești tu.
Iza simțea ca a lovit-o ceva în cap. Nu înțelegea nimic din ce spunea Adrian. Nu credea ca ceea ce spunea e adevărat. Inima îi bătea atât de tare încât simțea ca o sa ii iasă din piept.
-Bine ,dar nu ma așteptăm la asta. Adică ce vor spune ai mei?
-Cu ai tai o sa discut eu. Dar vreau sa ți minte un lucru,eu voi fi întotdeauna un gentelman cu tine. Nu te voi forța să faci nimic din ceea ce nu îți dorești,mai ales chestia la care te gândeai tu pana acum 5 minute.
-Și Alexandru?La el nu te gândești?
-Alexandru e bărbat acum,va înțelege. Ști foarte bine povestea mea. Nu m-am afișat niciodată cu o femeie în public de când am rămas văduv ,asta acum 18 ani cand el s-a nascut. Zvonuri au fost,era și normal,dar acum sunt pregătit pentru mai mult. Și el e pregătit sa ma vadă cu cineva. E suficient de mare.
-Dar nu cu cineva ca mine ,Adrian.
-Nu contează cu cine. Eu decid cu cine,nu el.
- Și oamenii ce or sa spună? Gandeste-te la ceea ce vor spune despre mine.
-Oamenii spun multe tot timpul. Ți se pare ca îmi pasa? Tu o sa fi a mea și punct.
Iza a tăcut. Nu putea sa mai spună nimic. Catastrofa era pe cale sa se producă.
-Sa mergem. Nu vreau sa întârziem prea mult. Am promis lu' Vera ca te voi duce acasă înainte de miezul nopții. Nu îmi place sa îmi încalc promisiunile,sunt un om de cuvânt.
Masina a demarat în trombă în direcția din care au venit. Tot drumul Iza a rămas tăcută. Încă ii simțea gustul pe buze. Avea un gust mentolat și fresh. Iar mirosul pielii lui,nu îl va uita prea curând. Mirosea a bărbat.
Ajunși în fata casei fetei,aceasta a vrut sa coboare,însă mana ferma a bărbatului a oprit-o.
-Ce faci? Pleci asa fără sa îmi urezi noapte bună?
-Noapte buna și mulțumesc pentru flori. În clipa următoare bărbatul o săruta cu lăcomie. Părea ca nu vrea sa ii mai dea drumul...limba lui își făcu loc in gura Izei. Fata simțea cum tot corpul îi ia foc. Nu mai simtite niciodată aceste senzații placute pe care le simtea acum cand era sarutata de el... Adrian simțea cum pantalonii îl strâng, cum cămașa pe care o purta îi dadea o senzatie de mâncărime îngrozitoare se piele. Decise să se desprindă din sărutul cotopitor pana nu era prea târziu,pana nu făcea o prostie pe care urma sa o regrete mai târziu.
-Acum e noapte bună,spuse el.
Iza a coborat rapid din mașină și a alergat spre intrarea în curte. Simțea ca dacă nu intra mai repede o sa leșine, iar el nu va mai pleca deloc. Picioarele nu o ajutau,îi tremurau cumplit. În cele din urma ,după ce Iza a reușit să intre în curte,bărbatul a plecat în tromba lăsând în urma lui doar un nor de praf.