Povestea Tatălui

Capitolul 12: Fără scăpare

Iza mai avea aproximativ 8 săptămâni și își dădea unul dintre cele mai importante examene din viata ei ,și anume bacalaureatul. Își reluase activitatea după pierderea suferită. Chiar dacă nimeni în afara de ea și Adrian ,nu știa de aceasta pierdere ,atât prietenele fetei cât și prietenii apropiați ai lui Adrian simțeau ca ceva nu este în regula cu cei doi. Abia dacă Își mai vorbeau chiar dacă locuiau împreună, iar bărbatul începuse să consume alcool,necaracteristic lui. Iza încerca să se concentreze doar pe învățat și pe perioada ce urma sa vina în viata ei, dar cu greu reușea deoarece se gândea tot timpul la felul în care ajunsese relația ei cu Adrian.
Intr-o dimineața Iza se trezi singura în pat ,asa cum o făcea în fiecare dimineață de când se întâmplase nenorocirea din viata lor. Lua hotărârea sa nu mai lenevească în pat în zadar ,ci sa încerce sa iasă puțin în oraș fiindcă nu mai ieșise de ceva timp. Se îmbracă lejer intr-un compleu sport roșu adidas și o pereche de bascheți super star albi la care își asorta o șapcă roșie ce ii venea perfect cu coada de cal pe care si-o făcuse. Când ajunse la ușa de la terasa sa iasă în curte,Robert se posta în fata ei.
-Bună dimineața raza de soare! Unde crezi ca pleci?
-Bună și ție straine! Merg în oraș,vreo problemă?
-Este! Șefu te vrea în casa.
-Spune-i șefului tău ca atunci când el o sa stea în casa,atunci o sa stau și eu. Pana atunci ciocu mic și joc de glezne iubiților!
Iza trecu vijelios pe lângă bărbat lăsând în urma ei doar un nor de parfum. Când Robert încerca să o prindă din urma ,fata deja se urca într-un taxi pe care îl chemase în prealabil. Bărbatul ramase în fata porții înjurând fără să mai poată face ceva. Știa că dacă își va suna șeful acesta o sa fie foarte nervos,mai ales dacă era beat asa cum își imagina. În ultima vreme șeful lui era mai tot timpul în centrul vechi al orașului pierzând vremea consumând alcool,jucând jocuri de noroc și credea Robert, petrecând timp cu diferite prezente feminine,ceea ce Iza nu trebuia să afle niciodată.
Nu dorea ca Iza sa iasă din casa deoarece știa ca fata va veni în centrul vechi al orașului și pentru ca majoritatea oamenilor o cunoșteau, avea să afle cum își petrecea el timpul acolo.
Iza abia aștepta să ajungă în centru. Dorea sa meargă la un magazin de cosmetice,apoi la magazinul ei preferat de bijuterii, terminând cu o cafea proaspata pe terasa din centrul orașului ei drag.
După ce a trecut prin magazinul de cosmetice de unde a ieșit cu o plasa de produse de îngrijire,apoi prin magazinul de bijuterii de unde si-a achiziționat o brățară din aur galben cu biluțe pe care si-o dorea de mult timp,s-a dus glonț spre centrul vechi al orașului unde se afla pizzeria ei preferata și unde putea sa se răsfețe atat cu o cafea buna cât și cu o pizza excelenta.
Urca scările din lemn ale localului cu ochii în telefon vând se lovi de un piept lat ca de piatră ce ii bloca trecerea.
-Mai mai mai,dar iaute ce avem noi aici. O vai domnișoară draga,cum ai reușit sa ieși din casa? Întreba Adrian impleticindu-se în fata ei.
-Ce vrei? Lasa-ma sa trec.
-Doream sa plec ca s-a terminat petrecerea dar acum ca ai venit tu,parca nu as mai pleca.
-Ce petrecere? Te rog sa te dai din fata mea.
Adrian o prinse pe Iza de umeri cu mâinile lui puternice și o lipi de el cu forță.
-Mirosi bine iubitico. Deja mi s-a sculat, doar mirosindu-te.
-Ești nesimtit. Te rog sa îmi dai drumul.
Adrian însă nu o lăsă pe Iza sa ii scape din mâini și o sărută cu forța. Își lipi buzele de buzele fetei,încercând din răsputeri sa își strecoare limba în gura ei. Mirosul și gustul de alcool pe care bărbatul îl avea o făcu pe Iza sa ii fie greață. Hainele ii miroseau puternic a tutun.
Tot acest tablou respingător pe care fata îl simtea la bărbatul pe care îl iubea,palea în fata a ceea ce vedea fizic la bărbatul iubit. Adrian ca întotdeauna arata mult prea atrăgător pentru un bărbat de vârsta lui. Tricoul negru ce i se mula pe mușchii pectorali, jensii negri ușor largi si adidașii din aceeași culoare ii oferea un aer impunător și sexy.
-Ce te-as fute acum! Ce păcat ca nu se poate. Ia zi cât mai ești pusa pe pauza?
-Ai noroc ca ești beat și vorbește alcoolul pentru tine.
-Ca dacă nu ce? Zise bărbatul râzând.
Iza își făcu loc pe lângă statura impunătoare a bărbatului și merse glonț pe terasa localului,acolo unde avea obiceiul sa stea de fiecare data când avea ocazia sa vina in acel local. Adrian o urma numaidecât și se așeza pe scaunul gol de la masa aleasa de ea. În local nu mai era nimeni la acea ora,doar personalul ce strângea urmele petrecerii de cu o seara înainte.
-Trebuie sa vorbim,rupse Adrian tăcerea ce se asternuse între ei.
-Da,când te trezești din beție.
-Nu sunt beat,sa mor eu dacă sunt.
-Atunci înseamnă că trebuie să învăț sa fac coliva ca sigur mori. Ia zi,pe unde ai fost zilele astea?
-M-am distrat. Măcar acum cât mai sunt burlac,ca peste câteva luni pa puiu, nu mai pot.
-E bine ca te-ai distrat. De ce dracu te-ai îmbrăcat în negru tot? Niciodată nu te îmbraci în negru. După cine ți doliu?
Tăcere...Iza atunci își dădu seama ce gafă facuse...nu dorise sa atingă acel punct sensibil,nici măcar nu se gândise când îl întrebase. Dorea doar sa îl tachineze, nu sa îl supere. La fel cum el suferea,suferea și ea,dar în felul ei.
-După pula mea țin doliu,care se pare ca m-a părăsit. Jur ca am vrut sa fut tot ce am prins zilele astea,dar nu am putut,spuse bărbatul râzând.
Iza îl fixa cu o privire de gheata...nu ii venea sa creadă ca el ii spusese asta cu atâta ușurință.
-Ce te uiți asa? Când beau am chef sa mi-o trag,dar de unde sa ști tu asta când tu te-ai închis în nenorocita aia de camera și nu ai mai ieșit de acolo de când ai venit de la spital.
-Adrian tu ești tâmpit? M-am închis o săptămână în camera pentru ca am avut dureri. Dar tu nu erai acasă niciodată sa ști sau sa vezi asta. Nu ai mai dormit cu mine de atâta timp...
Ospătarul veni la masa celor doi pentru a le lua comanda și ii întrerupse din convorbirea aprinsa pe care o aveau:
-O cafea te rog asa cum îmi place mie,spuse Iza.
-Sigur doamna,dumneavoastră domnule Adrian ce doriți?
-Un whisky.
Iza îl privi fix dar nu spuse nimic...nu dorea sa se certe mai rău cu el. Ospătarul dispăru la fel de repede cum veni,iar cei doi rămași singur își aruncau priviri ca de foc.
-Imi lipsești...nu am putut sa vin acasă, nu am putut sa vin acasă și sa te vad,sa te privesc în ochi știind ca e vina mea. 
-Da,am văzut cât îți lipsesc. Atât de mult încât, cu prima ocazie doreai sa ti-o bagi în prima femeie ce ti-a picat în poala.
-Eram beat. Dar nu am făcut nimic,m-am făcut de rahat ca nu mi s-a sculat.
-Dacă ți se scula o făceai, asa ca mai bine taci...
-Posibil...o făceam. Nu pot sa te mint ca nu. Dar știu măcar ca nu mi-a murit. Cum ti-am simțit parfumul,mi s-a sculat. Cum îți explici? Mi-ai făcut vrăji cred.
-Da,sunt mama omida dragul meu.
Iza scoase din rucsacul mic negru un pachet de țigări Kent cu biluta mentolata și o aprinse în graba. Adrian o privea fierband de furie dar se abținu sa nu ii ia țigara din gura pentru ca fix atunci venea ospătarul cu comanda lor.
-Comanda dumneavoastră! Dacă mai aveți nevoie de mine sunt în preajmă.
-Mulțumim,spuse Iza în timp ce trăgea din tigara mentolata pe care si-o aprinsese.
Rămași singuri,Adrian o privea încontinuare parca hipnotizat în timp ce își bea paharul de whisky.
-Dacă mai tragi o data din tigara aia îmi dau drumul.
-Sa îți fie de bine atunci,spuse Iza serioasă.
-Sa îmi fie de bine? Te joci cu focul fetito și o sa te arzi rău de tot.
-Bine bine. Acum poți sa ma lași sa îmi savurez cafeaua în liniște și sa mănânc o pizza? Iar tu sa mergi să te schimbi, sa faci un dus ca puți.
-Vaide mine, nu mai spune. Miros urat? Hai stinge țigara aia odata pana nu ti-o sting pe limbă și treci acasă ca ti-ai făcut numărul.
-Nu merg nicăieri.
-Iza...nu mai zic a doua oară.
Iza trage cu nesaț din tigara și îl ignora total pe Adrian. Nici măcar nu îl privea. Admira peisajul văzut de la terasa aflata la al doilea nivel al localului.
-E fir-as al dracu,faci pe nebuna. Sa te vad acum cum mai faci pe nebuna. În secunda următoare Adrian ii smulse tigara din mâna și o lua pe Iza pe sus , o puse pe umărul lui ,arunca pe masa o suma ce acoperea cu mult nota de plata și porni cu fata spre ieșirea din local în râsetele personalului care ii cunoștea atât de bine.
-Lasa-ma jos animalule.
-Animal? Vaiii ce cuvânt urat domnișoară.
-Cumparaturile mele au rămas înăuntru, lasa-ma sa ma duc sa le iau.
-Mai taci odată ca vine Robert sa le ia. Gura mica și stai cuminte.
-Lasa-ma jos ca ma doare capul. Iza se zbătea și îl lovea în spate cu pumnii ei mici...atât de inofensivi pentru muntele de om ce o purta cu atâta ușurință pe umăr..
Când ieși din local , toți cei aflați în acel moment în centrul vechi al orașului priveau stupediati cum Adrian își căra iubita în brate în timp ce fata încă tipa și se zbătea dar nimeni nu intervi sa ii sara în ajutor deoarece știau exact cum stătea treaba între ei. Unii dintre cei prezenti acolo chiar se amuzau fiindcă scena era una mai mult de comedie decât una violenta. Singura violență ,era cea produsa de niște pumni micuți și unghii lungi.
-Aoleu,încetează ca îmi faci urme pe spate și chiar ma supăr.
-Da? Atunci lasa-ma jos bruta ce ești.
-Bruta? Vai încă un cuvânt urat domnișoară..animal,bruta. Câte complimente primesc.
-Și mai știu sa ști! Dacă nu ma lași jos.
-Sunt sigur ca mai ști. Te duce capul ala mic numai la prostii.
Pentru ca Iza văzu ca nu se putea înțelege cu el și pentru ca obosise sa se mai zbata, lua decizia doar sa stea pe umărul lui în continuare și sa vadă unde avea de gând sa o ducă nebunul ce tocmai o căra prin tot centrul orașului.
Când în final o lăsă jos,erau lângă mașina lui Adrian..
-Ti-a plăcut plimbarea?
-Nemaipomenita..acum da-te ca merg sa îmi recuperez lucrurile și ma duc la katy.
-Nu nu nu,unde crezi ca pleci? Gata,crezi ca scapi asa ușor după ce m-ai făcut bruta,animal...vai nu iubito,treci în mașină.
-Nu merg nicăieri. Ești beat,nu conduci beat.
-Dar cine a zis ca o sa conduc?
-Pai atunci ce vrei?
-Sa te fut. Hai treci în mașină pana nu ma enervez.
-Nu pot...
-Ce nu poți?
-Nu pot sa fac nimic. Nu am voie.
-Cine zice?
-Doctorul..
-A zis Daniela ca nu poți?
-Da. 6 săptămâni..
-La naiba! O sa îmi explodeze coaiele în 6 săptămâni...
-Aia e. Te rezolvi tu.
-Ma mai sfidezi mult?
-Da,ca pot.
În clipa următoare Adrian își zdrobea buzele de buzele Izei intr-un sărut ce putea topi și un ghețar. S-au sărutat pana când au sesizat ca cineva îi privea...
-Ma scuzați...doriți sa va duc acasă, întreba Robert? Am recuperat lucrurile Izei.
-Da,acasă te rog, urgent. Am o treaba importanta de rezolvat,spuse Adrian făcând cu ochiul lui Robert.
Robert zâmbea înțelegând aluzia șefului sau.
În numai 10 minute erau deja în fata porții unde Iza avu parte de același tratament. Adrian o purta pe umărul său în casa ,ignorând total protestele Izei și privirile angajaților sai ce se amuzau copios când își văzură șeful purtandu-se asa cu iubita lui.
Ajunși în casa Adrian o purta pe Iza pe scări în sus pana în dormitorul lor. O tranti pe pat și începu sa se dezbrace. Își dădu jos tricoul,ce lăsă la vedere trupul sculptat ca de piatră ,apoi adidașii și pantalonii,iar când ajunse la boxerii ce păreau că îi explodeaza se opri râzând.
-Ce dracu te uiți la mine cu privirea aia de căprioară speriată?
-Nu știu ce ai de gând...
-Sa dorm doamna mea.
-Sa dormi?
-Mhm..dacă nu preferi altceva...dar având în vedere ca nu ai voie...bine exista soluții dar sincer prefer sa le experimentez când sunt treaz. Asa ca fa-mi loc te rog.
Iza ii făcu loc in patul imens pe care îl lăsase nefacut în acea dimineața ,iar Adrian se puse pe spate purtând doar perechea de boxeri Calvin Klein ce ii veneau mult prea strâmți în acea clipă.
-Hai treci aici,ii făcu semn bărbatul, iar Iza își lua locul atât de bine știut în bratele lui și adormi instant. O liniștea atingerea lui,de fiecare data când o ținea în brațe i se făcea somn ca prin minune pentru ca brațele lui erau casa ei acum.