Povestea Tatălui

Capitolul 11: Doi străini cu sentimente

Știau deja de o săptămână ca urmează sa fie părinți. Adrian era atent la tot ce făcea Iza. O ducea la școală și o aducea personal în fiecare zi. Nu o scăpa din ochi niciodată.
Ultimele zile pentru Iza fusese foarte pline din punct de vedere emoțional. Alesese împreună sa nu spună momentan despre sarcina fetei,doreau să se mai bucure împreună puțin timp.
Decise împreună ca va continua școala pana va termina clasa a 12a și ca va susține și examenul de bacalaureat chiar dacă sarcina urma să fie vizibila. Pe Iza nu o interesa acest aspect atâta timp cât ea și bebelușul erau bine și putea sa își termine și studiile.
Programul lor nu se schimbase deloc de când aflase de sarcină. Încontinuare mergeau la sala, își respectau regimul alimentar și petreceau timp împreună.
-Poate ar trebui sa mergem la medic...adică nu trebuie un control ceva?
-Deja am vorbit cu doamna doctor. Ne așteaptă mâine la cabinet. O sa fie un simplu control. Ai emoții iubitule?
-Daaa. Simt ca am un nod în gat deja. Nu credeam sa fie atât de intens totul. Sunt mândru de tine Iza.
-Nu e cine știe ce,Adrian. Trebuia sa ne așteptăm la asta ,nu? Spuse fata râzând. Facem mult sex neprotejat, asa ca e normal...
-Ție îți pare rau,iubito?
-Nu,deloc. Doar ca sunt speriată puțin, atâta tot.
-Nu ai de ce,sunt lângă tine puiule. Sunt aici. Nu plec nicăieri. Vom trece prin asta împreună.
Adrian o îmbrățișă puternic pe Iza și simțea ca în acel punct în care se afla,viața lui e perfectă. O avea pe fata iubită alături,fata ce urma sa îl facă tata,marea lui dorinta ce urma sa devina obsesie.
A doua zi merse împreună cu Iza la primul control din sarcina,acolo unde doamna doctor le confirma ca este vorba de o sarcina mică, dar fără probleme. Ca totul se dezvolta normal, însă o va tine sub observație mai stricta pe Iza.
-Ce zici? Spunem cuiva?
-Nu încă iubito. Adică vreau sa ne mai bucuram puțin doar noi doi,plus că eu am câteva probleme în afaceri momentan și nu as vrea sa ai de suferit din cauza asta.
-Adrian ma sperii...e ceva grav?
-Nu iubito,nu. Stai linistita tu,ma voi ocupa eu de probleme. Tu vreau sa ai grija de bebe și momentan sa nu afle nimeni,ar fi încă o slăbiciune pe care dușmanii mei abia o așteaptă.
Iza nu putea sa spună nimic...știa cât de periculoasa e lumea din care iubitul ei făcea parte și pentru moment îi înțelegea îngrijorarea.
Seara de vineri nu prevestea nimic din ce urma sa se întâmple...pentru Iza era doar o seara obișnuită. Adrian o adusese de la școală și o lăsase acasă spunând ca va merge sa își facă antrenamentele, dar de data aceasta dorește sa meargă singur. Izei I s-a părut ceva ciudat deoarece bărbatul întotdeauna o lua și pe ea ,dar s-a gândit ca poate de data asta își dorea sa fie împreună cu prietenii lui,ca poate aveau ceva de discutat ce Iza nu trebuia să audă.
Și avusese dreptate...Adrian se dusese defapt la sala cu un cu totul alt gând. Aflase ca în acea seară,în sala urma să vină unul dintre cei mai mari dușmani ai lui. Dorea o confruntare pe viata și pe moarte cu el și asa avea să fie...numai ca ce nu știa Adrian,era ca pentru încăpățânarea lui,pentru orgoliul lui ,va plăti un suflet nevinovat.
Iza se relaxa la televizorul din living și manca înghețată când pe ușa terasei ce era legată de bucătărie, își făcu apariția vijelios ,Robert mana dreapta a lui Adrian.
-Iza pune ceva pe tine,e grav.
-Ce ai Robert? Ce dai buzna asa? Dacă eram în chiloți?
-Nu ma interesează, pune ceva pe tine rapid și hai cu mine ca nu e de bine,spuse bărbatul gâfâind din cauza efortului.
-Merg doar dacă îmi spui unde...și ce Dumnezeu se întâmplă.
-Șefu, Șefu vrea sa îl omoare pe Marian în sala din centru. Hai odată ca nu e bine.
-A înnebunit? Stai doua minute.
Iza se repezi pe scări în sus și cu mâinile tremurande abia a putut sa își pună pe ea o pereche de pantaloni de trening în locul celor de pijama. A coborat la fel de repede scările și aproape ca l-a dat pe Robert jos când a trecut pe langa el ca o vijelie,îndreptandu-se spre mașina cu care Robert venise după ea.
-Trebuie sa îl opresc...să nu facă vreo prostie,nu acum. Nu e momentul Robert sa intre la închisoare. Și pentru ce? Pentru boul ala de Marian?
-Asa e Iza, ai dreptate.
În mai puțin de 7 minute Iza urca scările sălii de fitness. Înăuntru era mare zarvă. Unii dintre cei aflați în sala,oameni simpli,fugeau speriați sa iasă afara,alții priveau stupefiati la cei doi oameni din zona destinata exercițiilor fizice pentru bărbați, cum își cărau pumni. Când Iza văzu scena se repezi spre locul unde se întâmpla totul nepasandu-i ca se lovește de diferite aparate aflate în sala, alerga la propriu spre ei cu gândul sa îl despartă.
Adrian o văzu și când atenția lui se îndreptă spre ea,adversarul profita de neatenția bărbatului și îl lovi mai tare.
-Iza stai departe, nu te apropia,spuse Adrian.
-Sunteți nebuni? Gata încetați amândoi!
Când Iza vru sa se bage între cei doi,Marian o trase pe Iza în bratele sale puternice și scoase un cuțit pe care i-l puse la gât...
Adrian paraliza la vederea cuțitului îndreptat spre gatul ființei iubite...
-O vezi? O vrei Adriane? Dacă o vrei ,îmi cedezi mie totul. Dacă nu,puicuta ta e moartă...
-Sa nu îndrăznești...nu are nici o vina. Da-i drumul.
-Ba da...e slăbiciunea ta,nu? Ia zi,cedezi?
-Niciodată!
Atunci Marian îi prinse antebrațul drept al Izei și își pune lama rece a cuțitului pe el. Trage o linie lunga de câțiva centrimentrii în urletele de durere ale Izei. Sângele începe să se scurgă pe mana fetei și pe jos chiar dacă rana nu era foarte adâncă.
Adrian atunci,parcă turba. Se napusti asupra lui Marian și îl imbranci peste un aparat de fitness din apropiere. Iza fu împinsă cu burta peste rastelul plin cu gantere de diferite dimensiuni ,iar mai apoi căzu pe mocheta sălii de fitness aproape inconștientă.
În toată agitația produsa Iza auzi sirenele politiei și ambulanței,dar nu putea sa deschidă ochii. Simțea ca cineva o tine în brațe, nu vedea cine ,dar ii simțea parfumul. Era parfumul lui...deci era bine. Măcar atât.
Adrian era bine,dar ea nu...bărbatul privea neputincios la Iza. Rana de la mâna încă ii sangera, însă ce îl speria mai tare era faptul ca Iza se ținea cu mâinile strâns de burtă și se plangea de dureri. Imediat cum ambulanța a ajuns la fața locului,au preluat-o pe Iza imediat,iar politia a început sa facă arestări. Au fost luați toți cei implicați în altercație, inclusiv mana dreapta a lui Adrian, Robert, cât și din oamenii cu care Marian venise.
Adrian era turbat de furie pentru ca nu era lângă Iza in acel moment, ca nu le spusese nimeni medicilor ca ea e însărcinată pentru ca nimeni în afara de ei nu stia. Furia bărbatului atinse cote maxime în momentul în care i s-au pus cătușele la maini și cu o forță incredibila la culcat la pământ pe polițistul ce i le pusese.
-Ia-ți labele de pe mine,suiera Adrian printre dinți.
În cele din urma fu ridicat împreună cu ceilalți și dus la sectie, dar pentru ca era atât de normal pentru politisti sa îl vadă acolo,în numai câteva ore ii dădu drumul,bineînțeles după ce si-au primit partea. Asa se intampla de fiecare data. Oamenii legii se obișnuise cu iesirile lui,se obisnuise cu afacerile lui și pentru ca nu aveau nici o putere asupra bărbatului cu privirea de oțel,preferau sa nu îl supere prea tare.
Când ieși pe poarta secției de poliție primul lucru pe care îl facu, fu sa își sune fiul.
-Alexandru unde ești?
-Tată,ce ai făcut? Nu pot sa cred ca nu te liniștești deloc...
-Alexandru unde e Iza? Cum e?
-Sunt la spital cu ea...nu cred ca e prea bine. Ar fi mai bine sa vi aici.
Nici bine nu închise apelul cu Alexandru, ca Adrian se urca în primul taxi și pornește spre spitalul județean din oraș.
Ajuns la spital se napusteste pe ușile camerei de garda vrând sa o vada...urla de furie. Se invinovatea pentru tot...dar dacă din cauza lui Iza și bebelușul păteau ceva mai mult,nu avea sa si-o ierte niciodată.
-Domnule nu aveți voie sa întrați aici,va rog,încerca o asistenta sa ii spună lui Adrian. Numai ca bărbatul nici măcar nu o vedea. Ajunse lângă Iza, indiferent de protestele medicilor și asistentelor.
Fata era întinsă pe un pat de spital în camera de garda, i se montase o perfuzie ,rana de la antebraț ii fusese pansata,iar acum medicul de garda îi făcea o ecografie,ceea ce însemna că Iza le spusese de sarcină.
-Iubito,sunt aici...nu mai plec de lângă tine. De ce Iza? De ce ai venit după mine? Trebuia sa rămâi acasă fato. Niciodată nu ma asculți.
-Adrian nu puteam sa te las sa faci o prostie...nu acum cand suntem fericiti...
Medicul ii privea pe cei doi și ii compatimea...urma să le dea o veste ce le va schimba viata și la cum auzise ca reacționează Adrian în momente de criza,se temea deja pentru viata lui.
-Domnule,doamna...ma scuzați ca va întrerup dar...
-Zi odată,spuse Adrian!
-Din păcate vârsta mica a sarcinii, a făcut ca fătul sa nu supraviețuiască. Îmi pare nespus de rău...
-Ce dracu tot vorbești acolo? O vreau pe doctorița Daniela N. Habar nu ai ce vorbești...
-Domnule va rog sa va calmați. O sa fie chemată imediat doamna doctor.
Din păcate și doamna doctor Daniela N, confirma ceea ce primul medic le spusese. Atunci Adrian lovi cu pumnul în primul perete pe care îl găsi, apoi în ușile camerei de gardă și ieși furios fara sa mai privească în urmă la Iza care plangea necontrolat.
Iza avu nevoie de o săptămână de spitalizare și încă o săptămână de stat acasă. Cu ajutorul medicului de familie,ce era prieten foarte bun cu bunicii fetei ,dar și cu Adrian ,fata nu avu probleme la școală și toată materia pierduta o recuperase rapid cu ajutorul lui katy ce venea în fiecare zi după școală sa ii aducă lecțiile. Timp de 2 saptamani pe Adrian nu îl văzuse aproape deloc. Cat a stat în spital,bărbatul nu a vizitat-o deloc chiar dacă Iza intreba tot timpul de el, iar când Iza a venit acasă, Adrian nu era prezent. Bărbatul nu mai dormea în dormitorul lor. Iza nici măcar nu știa pe unde umbla pentru ca niciodată nu era acasă și când era nu urca în dormitor sa vadă ce face.
Într-o zi din săptămâna pe care Iza a petrecut-o acasă în scutire medicală, fata a coborat la bucatarie pentru a-și pregăti ceva sa manance. Avea de luat câteva pastile prescrise de medic. Atunci l-a văzut pe Adrian. Era în bucătărie cu un pahar de whisky în mână chiar daca era prima ora a dimineții. Când a vazut-o,a dat paharul pe gat și a trecut pe lângă ea ca și cum nu exista.
Pe Iza nu știa ce o doare mai tare...faptul că pierduse un copil sau faptul ca odată cu copilul pierdut, își pierduse și iubitul.
Adrian se simțea vinovat. Nici măcar nu o putea privi în ochi pe Iza. Vorbise cu doamna doctor Daniela N imediat după ce Iza plecase din spital. Dansa îl asigurase ca vor putea încerca să conceapă un copil peste câteva luni și ca sigur vor reuși. Se asigurase ca Iza avea tot ce ii trebuie. Pusese mai multa paza acasă, avea grija și sa nu ii lipsească nimic din ce își dorea fata, dar nu mai putea sa o atingă...mai ales după cuvintele pe care medicul fetei i le adresase...
-Adriane ori te liniștești, ori o distrugi pe fata asta și e păcat de ea. Ea nu e din lumea ta. Ori renunți sau încerci sa o ferești de tot ce înseamnă ilegalitățile pe care tu le faci,ori o lași sa își găsească calea singura.
-Nu o las. Doar peste cadavrul meu o sa fie cu altcineva. E a mea.
-Eu zic sa nu mai fi încăpățânat...încearcă sa fi lângă ea. Trece printr-un moment foarte greu ca femeie. A dat de prea mica piept cu viața și asta datorită ție. Fi lângă ea măcar.
Dar Adrian nu putea...zilele treceau și Iza își reluase activitatea. Totul părea ca revenise la normal,doar ei nu. Toți cei ce ii cunosteau se întrebau ce se întâmplă cu ei,dar niciunul nu dorea sa vorbească despre ce s-a întâmplat.
Ajunseseră 2 străini cu sentimente...