POWER [FINALIZATA]

𝐿𝑢𝑚𝑖𝑛𝑖,𝑐𝑎𝑚𝑒𝑟𝑎..𝑎𝑐𝑡𝑖𝑢𝑛𝑒

Nu am fost niciodată la un bal mascat.
Nu am rochii pentru așa ceva.
-Este obligatoriu sa fiu prezenta?întreb în timp ce ma uit la o pată de cerneală de pe deget.
Tristan se foieste pe scaun.
-De ce sa nu vi?Ai face cunoștință cu mulți oameni importanți în lumea scrisului.
Cum ar trebui sa-i explic ca pe lângă ca sunt prea leftara să-mi permit o rochie elegantă pentru a fi demna de statusurile celor cu care vorbesc,nu am nici o mască.
Oftez și ma uit în față și este ciudat să-l văd c-un se uită la mine.
-Eu..nu...am o rochie.
-Nu cred ca asta este problema,spune el.
-O ba da și pe lângă asta am o presimțire ca Nathan ma va invita la bal,ii spun.
-Care este problema cu Nathan?
Fruntea lui Nathan se încrețeste,dar își revine după câteva secunde.
-Nu vreau sa merg cu el și nici la bal,spun strângându-mi mâinile pe lângă mijloc.
-Fie,nu vei veni!spune el puțin mai tare.
-Hei!Nu țipa la mine!
-Nu țip,Caramel,poate ca ar trebui să mi te adresezi cu dumneavoastră,spune el zâmbind.
-Am zis ca ar fi frumos sa folosesc același tip de politețe ca ceilalți,spun ridicându-ma de pe scaun.
-Serios?Ce facem aici?Ne jucăm de a comportamentul?se apropie el de mine.
-Tu ești cel care te joci,spun repede.
-Ce se întâmplă între tine și Nathan?întreabă el.
Ma incrunt.
Ce se întâmplă cu el?Nu a auzit ce i-am spus mai devreme?
-Suntem doar prieteni,spun lăsând capul în jos.
-Cum decurge cartea?ma întreabă el în timp ce îmi ridică bărbia cu doua degete.
Înghit anevoie.
-Bine,sunt la un pas mai complicat,spun pliante de curaj nefolositor.
Ridica o sprânceană.
-Cele doua personaje își recunosc iubirea.
-E greu sa scrii despre iubire?întreabă el apropiindu-se de mine în timp ce ma dau mai spate.
-Nu,spun încet.
Mijlocul mi se oprește în birou. Mâinile lui se prind de marginea biroului,de o parte și de alta a soldurilor mele.
-Ce crezi ca faci?
-Ce ți se pare ca fac?
-Filtrezi cu mine!?
Râde pentru puțin timp.
-Este o diferență între iubire,flirt și poftă,o sa ți-o spun la momentul potrivit.
Cineva bate la ușă. Se dă înapoi și eu trec pe lângă el și ies pe ușă.
Aproape ca ma ciocnesc de mama lui.
Este surprinzător cât de bine arata pe zi ce trece. Nu are sens sa mai discut cu cineva acum,balul este mâine seară,iar programul meu s-a terminat.
Îmi iau geanta și ies pe ușă .
Și ma abțin atât de mult sa nu plâng din cauza lipsei de experienta în propriile sentimente,pentru ca atunci când vine vorba sa scriu despre ele pot scrie romane,dar când vine vorba sa vorbesc nu o pot face și nici nu știu ce simt uneori.
Am nevoie sa ma întind în pat.