POWER [FINALIZATA]

𝑁𝑎𝑠𝑐𝑢𝑡 𝑐𝑎 𝑠𝑎 𝑚𝑜𝑟..𝑐𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒?

𝓩𝔂𝓪𝓷

Ma doare ca trebuie sa privesc fără sa-I spun cât de mult țin la ea,cât de mult as dori sa o închid ca o privighetoare în colivia din inima mea.
***
Un alt vis cu ea.
Simt ca o iau razna.
Zayden ma privește cu ochii lui negrii,mult mai negrii decât cărbunele.
-Nu te uita așa la mine!
Drăguț vis,dar totuși nu devine realitate.
Oftez și ma dau jos din pat.
Zayden ma urmărește pana la baie .
-Intimitate?cer eu.
Suntem aceeași persoană și uită-te la tine,devii obsedat,dragostea asta pentru fața asta este ca un drog,pe care îl consumi non-stop,ca un dependent.
Zayden are dreptate și urăsc asta.
Katherine nu a avut dreptate cu sentimentele trecătoare,chiar dacă speram uneori sa aibă,pentru ca doare..doare atunci când ea ma privește cu ochii ăia..la naiba...ochii aia.
Trebuie sa i spui,Zyan...trebuie.
Zayden dispare și rămân doar eu.
Oftez lung și ma spăl pe față.
***
Toată sufrageria este plina de cărți vechi de vrăji .
Deima a ridicat vraja de camuflate de pe vrăjitoarea Dephine,care separe ca a căzut într-un somn lung,a cărui leac e doar voința ei de a se trezi.
Dumnezeule! Vrăjitoarea asta nu a mai dormit de sute de ani.
-Sunt fiica regelui acestui ținut și îți ordon să ridici vraja care va leagă,repeta Katherine deja cu nervii la pământ.
Ash sta în dreapta ei,mereu a stat.
-Carmen unde este?îl întreb pe Ash,în șoaptă.
-Sus,nu a coborât,răspunde el.
Oftez și ma arunc pe o canapea.
-Tu arăți foarte bine,ma complimenteaza Deima.
Ma incrunt,atunci când toți se uită la mine.
-Acum,cu toată sinceritatea,nu voi ridica vraja,prințesă,iar dacă ma vei omorî nu va putea nimeni sa o ridice.
Katherine oftează lung și apăsat.
- Vrăjitoare idioată!o plesnește Katherine peste față și pot sa jur ca am crezut ca i-a mutat fața,dar nu,Deima este intactă,
deocamdată.
Ma ridic ,pentru ca atunci când Katherine este nervoasă orice gest al meu o enervează,drăguț,dar nu am chef de palme usturătoare peste față.
Așa că mă îndrept spre...Carmen.

Bat de doua ori și aud:Intra!
Trag aer în piept.
Deschid încet ușa și ....cred ca voi leșina.
Carmen,draga mea Carmen,stătea pe marginea patului cu o oglindă în mâna.
Părul ei,fabulos,pe care as da orice sa îl ating și pieptăn,purta o cămașă alba cu mâneca suflecata,iar sub ea o fustă neagră cu mii de perle unde era încrețita și vede ca ma holbez la ea,la chipul ei,la tot.
-Zyan?îmi rostește ea numele.
Scutur din cap.
-Scuze...ce faci aici?
-Încerc sa pun gheață peste locurile lovite,nu prea reușesc,fie vorba între noi.
Glasul ei. Atât,dar atât de fermecător.
Niciodată,în viața mea ni am crezut ca o fata ca ea,o fata ilierian noua,îmi poate fura mințile,dar ea nu e o fată,ea este acel punct dintr-un tablou neterminat,care trebuie pictat al fel tabloul ar fi fără sens.
Este ultima raza de fericire a apusului,în același timp este în visele mele ca o regină a nopții.
-Lasă-mă sa te ajut,ii iau încet batista cu gheață din mâna.
Observ locurile lovite,după ureche,pe clavicula și una pe obraz,care indiferent cât de vizibila ar fi,ea tot perfectă e.
Tresare atunci când ii ating locul lovit de pe obraz,pe care as vrea să-l sărut mai mult ca niciodată.
-Este în regulă..
-Ce se întâmplă cu tine,Zyan?spune ea puțin trist.
-Ce vrei sa spui,scumpo?
Ma mut pe clavicula,în mișcări circulare,
temperatura gheții ajungând pana la nervii degetelor mele.
-Ești...rece,spune ea atingându-mi mâna încet,pentru a mă opri.
-Carmen...
-Unde am greșit?îmi ia ea batista din mâna și o pun în pat.
Ma las pe vine în fața ei.
Face ochii mari,dar nu zice nimic.
-Tu nu ai greșit nicăieri,nu ai cum,ești perfectă,
prea perfectă pentru mine..
Șoptesc ultima parte mai mult pentru mine,dar o aude și îmi ridică capul,aducându-ma cu mâinile ei fine de obraji.
-Te auto-jignesti,nu meriți una ca asta.
Ochii eu sunt ca o pădure toamna.
Vreau sa ii sărut fiecare parte a feței și sa o scald în afecțiunea mea nemărginită pentru ea.
-Sunt un monstru..
-Era sa o omor pe Deima fără regrete,
mărturisește ea.
-Tu ai fi un monstruleț drăguț,al naibii de drăguț.
Îmi îngrop fața în mâinile ei.
-Zyan...
Vreau sa mor atunci când îmi rostește numele cu căldura,dar vreau sa fiu egoist și să mor odată cu ea.
-LA NAIBA,TRISTAN!țipă Katherine de jos.