POWER [FINALIZATA]

𝑃𝑟𝑒𝑠𝑖𝑚𝑡𝑖𝑟𝑖

𝓒𝓪𝓻𝓶𝓮𝓷

Satul Cenușii este mohorât,fără pic de zâmbete sau saluturi vesele între oameni.
Am încercat să ofer un zambet,dar am primit în schimb o privire urâtă care mă putea omorî,dacă nu grăbeam pasul.
-Știi cumva unde mai locuiește bătrâna aia?întreabă Zyan.
Ah.
Vocea lui.
De când am plecat,el a fost rece.
Nu doar cu mine,ci și cu ceilalți.
Am încercat să vorbesc cu el,dar tot ce primeam era :Vorbim mai târziu.
Îmi este dor de el.
De prietenul meu.
-În capul satului,ii răspunde Katherine,pe un ton superior.
Ceva este ciudat de când am plecat.
Am refuzat sa cred asta,deoarece dădeam vina pe stresul și pericolul ce ne îmbrățișa unde apuca,prima data am dat vina pe rana mea,crezând ca mi a afectat judecata,dar e în regulă.
Ma opresc.
Trag aer în piept și ei se opresc.
Sunt la doar câțiva centimetri distanța.
-Ce se întâmplă aici?întreb.
-Ce vrei sa spui?ma întreabă Katherine prima.
-Va comportați ciudat,rece și habar nu am de ce!
Toți tac.
Asta ma enervează.
Strâng din dinți.
-Bine,fie,nu-mi ziceți.
O iau în fața lor,urcând o coastă prea lungă pentru a-i vedea finalul.
Ash este primul care ma prinde din urma.
-Sa înțeleg ca nu-ți prea place atmosfera.
Ma uit în alta parte,dar nu la el.
-O haide! Vorbește cu mine printeso!
-Ash,oftez.
Îmi pune piedică.
-LA NAIBA!
Râde,atunci când îl inghiontesc.
-Sper sa prinzi mai multă putere.
-Taca-ti fleaca,sac de mușchi.
-Sac de mușchi?repeta el porecla data de mine.
Dau din cap.
El zâmbește.
-Prea bine!Începem cu porecle.
-Ma enervezi!
-Ador sa fac asta!
Mai primesc o piedică.
Ma uit urât la el.
Ash râde.
Ma consideră un copil mic care se supăra din nu știu ce lucru aiurit.
Ash,nu credeam ca voi spune asta vreodată,este o companie necesara.
***
Casa faimoasei vrăjitoare Dephine este plina de iedera cu spini.
Pot sa jur ca a murit bătrâna.
Katherine bate la ușă.
Încă odată.
De doua ori.
Ușa se deschide cu un scârțâit.
-Prințesă Harvey ,spune o tânără,făcând o reverență.
Ea zâmbește.
Scena asta pare descrisă dintr-o carte cu prințese.
Nimeni nu mi s a adresat cu reverențe,nici nu ar avea de ce,sunt extrem de străină pentru ținutul ăsta .
-Am dori sa o vedem pe vrăjitoarea Dephine, domnișoară...
E foarte clar ca această tânără a surprins-o până și pe Katherine.
-..Deima,informează ea,dar din păcate ea este foarte bolnavă și așteptatoare de moarte.
Ma uit la Deima,analizand-o.
Rochie lungă,de culoarea liliacului și plină de nestemate,la mijloc.
Pe față avea mii și mii de pistrui,iar părul ei roșcat..o făcea sa arate ca un morcov.
Ash pare de aceeași părere ca mime,atunci când ma uit la el.
Katherine încă încearcă vorbe dulci,pentru a o face sa ne lase sa intram.
Atunci când ma uit la Zyan,acesta are privirea pe vrăjitoare.
Nu sunt geloasă. Zyan este prietenul meu.
Dar simt cum ceva ma face să o omor pe Deima.
Cred ca o voi lua razna pana la finalul planului.
-Îmi pare rău,prințesă,dar chiar nu puteți...
-Te opui prințesei?ridic eu tonul.
Ma privește ca un copil mic.
Un copil fără pic de însemnătate.
Ma apropii de ea.
-M am saturat de dulcegariile pe care ți le a oferit Katherine,tu ești doar o vrăjitoare,iar eu?Eu nu sunt nimic,dar Katherine este prințesa,te vei supune ei.
-Cine te crezi să-mi vorbești așa?
Atât pot auzi,înainte ca un val sa ma împingă într-un gard.
Ma uit la Zyan,care este prins de un lasou verzui ca ceilalți.
Ma ridic,dar un alt val ma da la pământ.
-Te pot striji ca pe o vrabiuta,spune ea râzând.
Sângele îmi gâdila buza de sus.
Nu ma voi lăsa umilită de ea
Ma ridic în ciuda amețelii care ma omoară și ea într-un fel.
Un alt val îmi vine în față,dar e prea târziu am piciorele înfipte în pământ.
-Nu ma lupt cu tine.
-Ți-e frica?o întreb.
-Dacă ma omorî ai câștigat,dacă eu voi câștiga,duce o mână la buze,fie care moare prima pierde.
Adrenalina îmi gonește în sânge ca un cal în galop.
-Cum zici tu.
Ma doboară iar,dar înainte sa cad în fața ei,scot sabia de la brâu și o înfig în pământul moale .
Pot vedea puțină uimire pe fața ei.
Ma ridic,ma feresc de alt atac al iei.
Reușesc sa-i tai tivul la rochie,iar asta o înfurie mult mai tare.
Ascunde ceva acolo,în casa aia sau pe cineva.
Alerg spre prietenii mei și reușesc cumva sa rup lasoul verzui din jurul fiecărui.
Deima ma țintește iar la pământ.
Apoi ma izbește de un copac tânăr.
Ma simt ca o păpușă controlată de un păpușar.
-Katherine înăuntru,țip eu prin izbituri.
Ezită.
-ACUM !
O face,la fel și ceilalți.
Deja sunt prea obosită și gata sa ma predau.
-Renunți,dulceață?
Scutur din cap,incapabilă sa rostesc vreun cuvânt.
O umbră ma învăluie,atunci când ma ridic.
Ti-a fost dor de mine,iubire?
Zâmbesc.
"Bună și ție Zayden ."
Pe viitor,doar cheamă ma,nu vreau să știu că nu te am ajutat.
Zayden se învăluie pe corpul meu ca un scut.
Pornesc în pași mari spre Deima.
Acum e puțin speriată,iar asta imi place.
Atacurile ei sunt cumva absorbite de Zayden.
Scot pumnalul din corset.
Ash mi l-a dat înainte sa plecăm de la biserica ,pe care o consider prea veche.
A zis ca îmi este recunoscător pentru lupta avută pentru el.
Reușesc sa o dobor.
-Ce ai zis despre cine moare prima?
-P..Pierde.
Abia reușește sa spune cuvântul întreg,atunci când ii apăs mâna mai adânc în gât.
-Daca ma vei omorî,va muri și Dephine,cea pe care o căutați. Slăbesc puțin strânsoarea.
"Zayden?"
Da,iubire?
"Știi ceva despre asta?"
Vraja de legare,pe care o va putea desface doar magia unei vrăjitoare sau vrăjitor.
Sufletele lor sunt legate.
Dau din cap.
O întorc și o leg cu o bucata din rochia ei,încearcă sa protesteze ceva,dar o reduc la tăcere tragand-o de par.
***
Ash a luat-o înăuntru pe vrăjitoarea afurisita,până și el a oftat când a auzit despre vraja de legare.
Încă stau afară,pe acoperișul casei.
Ma simt ca o bufnita,dar totuși ii sunt recunoscătoare lui Zayden pentru ca m-a ajutat azi și acum s Ama urc aici.
Încă este aici.
O umbră neagră,un fel de fantomă.
"Cum ai ajuns sa fi în trupul lui Zyan?"
Mama nu a suportat gândul ca voi muri,așa că m-a legat pe veci de Zyan,creând asta.
Umbra se învârte odată și revine la forma avuta.
Cred ca ar trebui să mergi în casă,iubire,ești obosită și ai nevoie te un duș pentru a spala sângele de pe tine.
Dau din cap.
Zayden ma învăluie.
Și cobor.
E ca și cum as avea noua vieți cu Zayden .
Când intru în casă,Ash doarme pe jos,alături de Katherine în brațele lui.
Zâmbesc și urc sus.
Nu am idee ce se întâmplă aici.
Când intru în prima cameră,nici nu bat,iar asta ma costa.
Dau peste Zyan.
Are cămașa descheiata,fapt care dovedește ca și el la fel ca mine este obosit de a binelea.
-Nu am vrut..
Se uită la mine de jos pana sus.
Zayden este ca un piton în jurul meu.
-Zayden,spune Zyan.
Umbra intră undeva în inima lui,iar Zyan închide ochii,apoi își revine,apropiindu-se de mine.
-Dephine era bateria lui Deima,ceea ce rezulta ca Dephine nu ne prea este de ajutor acum.
-Adică ii prelua puterile?
-Deima este asimilator..
-Știu ce înseamnă,am citit ceva despre asta,spun dur,prea dur poate.
Face ochii mari,dar pot vedea acel strop de plăcere.
-Era sa mori,astăzi.
-Serios?Nu știam,sarcasmul iese odată cu aceste cuvinte.
Râde .
-Ești un idiot,defapt ai fost tot drumul până aici.
Asta îl face sa se oprească din râs.
Ma tintuieste la perete.
Strâng cu putere din ochi atunci când capul mi se loveste de perete.
-Nu face jocuri cu mine,știi bine ca nu pot...
Se oprește.
-Nu poți ce?
Este blocat în ochii mei,iar eu în ai lui.
-Noapte buna,Carmen!spune el și-mi da drumul.
Ma uit la el,apoi ies din cameră lui blestemată.
Simt cum tocmai mi am fumat creierul.
Simt cum am presimțiri despre lucruri rele .
Simt cum as vrea sa ma duc,acum la el și sa-i spun tot ce am pe suflet,de parca ar fi ultimele momente cu el.
Dar,nu.
Închid ușa camerei,ce pare fi acum a mea.