POWER [FINALIZATA]

𝐸𝑠𝑡𝑖 𝑐𝑒𝑙 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖𝑙 𝑖𝑢𝑏𝑒𝑠𝑐

Simt ca am dormit trei ani.
Poate ca asa este,pentru ca atunci când ma uit pe geam vad cum se insereaza.
Ma ridic încet,frecându-mi ochii de somn.
În încăpere nu este nimeni,este goala și pustie,iar tor ce mai este din Tristan este sacoul lui care mi-a ținut de cald.
Locul ăsta pare bântuit,pot auzi respirațiile cărților și șoaptelor tablourilor unde oamenii sunt doar niște portrete vechi.
-Tristan?
Tot ce aud este ecoul meu.
Ma uit peste tot în caz ca mi-ar fi lăsat un bilet. Probabil nu trebuia sa dorm atât,poate ca m-am trezit și am adormit la loc,iar în acel timp el mi-ar fi zis unde este sau ce se întâmplă,dar este imposibil,nu sunt atât de nebuna.
Îmi trec degetele peste cărțile perfect așezate. Simt cum cotorul lor creează granițe între ele.
Orașul Întunecat
Nu-mi aduc aminte sa fi citit cartea asta sau sa fi auzit de ea.
Apuc cotorul cu un deget și o trag spre mine.
Clic.
Clipesc derutata atunci când raftul de cărți se desface ca o ușă,exact ca în povești.
Pășesc înainte și un miros atât de plăcut de mâncare ma izbește.
După ce am intrat în ce s-ar presupune ca ar fi o casă locuibila de cineva ma uit împrejur.
Pereții sunt în nuanțe de gri și alb,iar în fața mea se afla o bucătărie intersectata cu un living și totul este așa de curat încât îmi este frica sa pasesc în fața.
În stânga mea este un hol cu trei camere,iar pe pereții lui sunt tablouri.
Ma uit prima data la un birou cu o femeie neimaginat de frumoasă care avea părul negru ca cerul nopții ,exact ca Tristan,ma uit mai atent la ochii lui care sunt la fel ca cei ai oceanului,o alta trăsătură de a lui Tristan.
Ochii aia pe care ii urăsc și plac în același timp.
Ochi ai oceanului.
-Carmen?
Ma întorc repede,încât aproape ca ma împiedic. Ma uit de sus pana la brâul lui Tristan care era gol.
Nu îl condamn este casa lui,eu sunt cea care am intrat prin efracție.
-Nu am vrut...adică...îmi pare rău..
Simt cum îmi ia foc fața.
Încerc sa trec pe lângă el,dar ma prinde de braț.
Nu ma uit în ochii lui.
Ma voi scufunda dacă o voi face.
-Poți rămâne,cina este aproape gata,nu-ți face griji de haine poti împrumuta din ale surorii mele,spune el cald.
-Nu vreau sa deranjez...
-Baia este în a treia cameră pe dreapta.
Îmi da drumul și trece pe lângă mine și întra în ce pare a fi camera lui.
Oricât de mult m-as revolta,am nevoie de un duș și niște haine curate și mor de foame.
Nu voi supraviețui până acasă.
Așa că oftez și intru în camera surorii lui.
Lucrurile dintre mine și Tristan au devenit c-am ciudate.
Puțin reci,dar nu pot vorbi despre asta acum.