POWER [FINALIZATA]

𝑃𝑟𝑒𝑎 𝑟𝑒𝑐𝑒

Nu am fost la sediul Kallistar de o săptămână.
Britney îmi povestește tot ,făcându-mă sa ma simt ca și când as fi acolo.
Mi-a spus ca toți cred ca mi-am dat demisia,
iar fața lui Tristan nu a mai fost văzută de câteva zile.
Am lucrat de acasă,toată săptămâna și am terminat cartea,este gata,pregătită sa fie cartonată,dar nu mai am răbdare pentru acel pas,așa că i-o voi da lui Tristan așa cum este.
M-am tot gândit la ce poate să-mi ofere,încă nu știu,banii sunt prea simpli într-o lume săracă. Nu prea vreau sa fiu bogată,cea ce este nespus de ciudat.
Vreau sa fiu așa cum sunt.
Am stat o zi întreagă sa numerotez paginile,
pentru a fi ușor de citit în ordine,a fost un dezastru. Pur și simplu podeaua era plină de hârtie,până și canapeaua.
Dar am reușit să o termin și sunt nespus de fericită pentru asta.
Leg foile cu grijă și le bag în geantă,apoi pornesc spre sediu.
Nu m-am gândit niciodată de la ce vine Kallistar,dar sună bine. Încă mai am de pus câteva bandaje pe suflet,a durut mai tare când am dezinfectat rana cu alcool.
Ma întreb cum voi putea trai în aceeași clădire în fiecare zi cu persoana care mi-a frânt inima și care s-a jucat cu mintea mea.
Nici nu știu cum a reușit sa mi-o frângă.
Nu credeam ca simt ceva pentru el.
-Carmen,scumpo,putem vorbi o secundă...
Nici nu am intrat bine și Lily s-a agățat de mine.
Nu-i dau atenție și pornesc spre scări ,dar ea tot vine după mine.
-Știu ca ești supărată,dar înainte de a întra,are pe cineva în birou și...
Deja am intrat,iar ea a rămas în spate.
Cele doua persoane sunt chiar Nathan și Tristan,care se uită la mine uimiți și cel mai probabil de intrarea mea.
Nimeni nu se aștepta să intre cineva așa direct ca mine.
- Harvey putem vorbi?întreb cu o voce atât de rece încât îmi îngheață corzile vocale.
Și vreau sa-i pun o mie de întrebări.
Observ cum ma străpung amândoi cu priviri diferite. Nathan:cu o privire plină de curiozitate și aroganță,iar Tristan: cu o privire usturătoare și știu de ce,m-am adresat lui cu numele de familie.Pare sa nu-i placa,voi continua să-l numesc așa.
Amândoi se gândesc la seara balului,așa că adaug:
-Am terminat de scris cartea,speram sa stabilim anumiți termeni.
Tristan se foieste pe scaun,iar într-un final se așează lejer pe spate și ii face semn lui Nathan sa iese din birou,acesta oftează lung și se ridică de parca ar fi prins de scaun.
Tristan vorbește abia atunci când Nathan iese pe ușă și o închide.
-Ce termeni?întreabă el.
Scot foile din geantă și le pun pe birou, aces-
tea căzând într-un Buf!
-Dacă nu vei afla în spatele cui personaj ma ascund,îmi vei da orice vreau.
Se apropie și îmi analizează fața.
-Pot adauga o condiție?întreabă el.
-Nu era în plan..
-Dar îți dorești cea ce îți dorești? Nu-i așa Alfred ?
Îmi întoarce moneda și eu vreau sa arunc moneda plesnindu-l.
-Ce condiție?întreb cu nervii la pământ.
-Vei sta cu mine cât timp o voi citi.
-Dacă vom tăcea amândoi.
Jocul ăsta de a șoarecele și pisica se ține strâns,iar eu ma simt presata de o menghina de nervi.
-S-a făcut!spune el tăcând hârtie și desfăcandu-le.
Îmi dau pantofii jos și rămân în șosete. Îmi iau cartea pe care o port mereu cu mine și ma uit spre un loc de lenevit.
Nu cred ca am observat canapeaua din jumătatea camerei,e greu cu un asemenea birou și design.
Ma așez pe ea și ma fac comodă .
Îmi las parul liber și îmi dau jos corsetul, rămânând doar în cămașa mea din în cu mâneci bufante.
-Ești comodă?ma întreabă el.
Nu-I pot vedea expresia feței de aici,așa că nu mă interesează dacă este deranjat de cât de bine stau aici sau nu.
Canapeaua asta este moale și te simți mândru ca stai în ea .
Cred ca trebuie sa ma gândesc cum să o fur.
Oare Tristan îmi va citi cartea peste noapte?
Știu sigur ca eu nu as putea face una ca asta.
Am adăugat un personaj care sunt sigur ca îl va alege și va rezulta ca este greșit.
Poate ma înșel.
Știu.
O Dumnezeule!Știu!
Îi voi cere micul lui secret.
Nu este ceva bun,care sa ma ajute,dar vreau sa știu,vreau sa aflu ce ascunde atât de tare în mintea lui.
Am devenit prea rece cu el sau poate aici este prea rece,poate ca am nevoie de o pătură sau de cineva care sa ma încălzească.
Dar el s-a jucat cu mintea mea.
Citesc cuvintele,dar dacă nu le citesc de doua ori nu înțeleg nimic,pentru ca prima citire este mâncata de gânduri,făcându-le mai mari și mai mari.
Pleoapele mi se închid ,dar nu și mintea.
Cartea îmi alunecă și cade jos pe podea.
Aud pașii lui Tristan care vin spre mine.
Pana sa-i simt prezența lui în fața mea,m-am ghemuit,de parca as ține ceva valoros la piept.
Îl aud oftând și îl simt atunci când îmi da părul de pe față.
Apoi,un val de căldură ma acoperă cu multă plăcere,dar simt mirosul lui aromat,atât de puternic și frumos,încât pot sa ma învelesc cu el.
Posibil sa fie sacoul lui.
Încă este aici în fața mea ,îl simt .
Arunc cu sacoul în el,încă având ochii închiși.
Ma întorc cu spatele la el.
El se îndepărtează și îl aud așezându-se la loc.
Sunt prea încăpățânata și mor de frig totuși.
-Tristan?
-Imediat,spune el încet.
Valul se așterne iar peste mine și liniștea preia mintea,ducand-o într-un loc îndepărtat.