Capitolul 1

113 8 7
                                    

O fată,simplă,cu nu prea multe așteptări de la viață.În copilărie,suferă un accident grav de mașină, în care parinții săi sunt in stare foarte gravă,Hye a intrat in comă timp de 2 ani de zile.Cănd aceeasta nu mai avea nici o șansă la o viața,doctorii ne-dândui prea mult timp de viața.Dar dupa cateva luni,aceeasta și-a deschis ochii,doctorii mirându-se de acest miracol.După 3 luni de zile doctorii au putut în sfârșit să comunice cu ea.

***
-Cum te simți?
-Bine.Unde sunt?
-La spitalul Sfântul Vasile.
-Nu vă supărați îmi puteți spune cum mă cheamă?
-Domnișoară,ce vă aduceți aminte?
-Nimic...
-Exact de ce ma temeam eu cel mai mult. Domnișoară Hye din cauza accidentului suferit acum 2 ani,părinții dumneavoastră au decedat,iar tu domnișoară ai fost în comă până acum 3 luni când sa întâmplat minunea de ați deschide ochii.O să îți facem niște analize pentru a vedea gravitatea amnezie.Am să revin să te ducem la analize.

Nici nu mi-am dat seama când doctorul a părăsit încăpera,lacrimile curgeau șiroaie din ochii mei.Părinții mei sunt...morți, iar eu am rămas singură pe lume,și fără vreo amintire.Nici măcar numele mamei mele nu îl știam,de numele meu ce să mai vorbim.Am auzit cum doctorul mia spus Hye ,înseamnă ca acesta este numele meu.Mă macină atâtea întrebări. Încerc să mă ridic dar o amorțeală,așa că mă așez înapoi pe pat.

Dintr-o dată simt cum ceva îmi străpunge,îmi deschid dintr-o dată ochii,iar o asistenta drăguță îmi face semn să nu mă ridic.După ce a terminat,mia spus că o să am niște stări de amețeală, așa că mi-am continuat somnul.

Dimineață mă trezesc din cauza zgomotului,iar în salon era doctorul de ieri cu ceva hârtii în mână.

-Îmi cer scuze dacă te-am trezit.Au sosit analizele.
-Spune-ți-mi!
-Hye,știu ca e o situație destul de delicată dar nu îți vei aminti niciodată trecutul.Îmi pare rău!
-Domnule,îmi spuneți va rog detalii minore despre mine.

După ce doctorul mi-a spus ca am 18 ani și că sunt la liceu în ultimul an,și că părinții mi-au lăsat casa mie și o sumă modestă de bani.

-O să vă rog să mă externați,și să îmi spuneți suma de spitalizare.

Acesta se uitase la mine ciudat nu înțelegeam de ce apoi mi-a spus.

-Domnișoară Hye,un domn a platit toată astea de mult timp.Azi mia lăsat o scrisoare pentru ține.

Acesta îmi întinde o bucată neagră de hârtie pe care era scris numele meu.Am deschis scrisoarea iar înăuntrul ei era scris cu alb,am început să citesc:

***
Piticotule știu că îți este greu,cu timpul îți vei aminti,îți promit ca voi avea grijă de tine ca de proprii mei ochii,de bani nu îți face grij mă voi ocupă să ai de toate,să nu îți lipsească nimic,fate bine cât de repede. Nu uita piticotule,de acum în colo nu vei fii niciodată singură. Al tău "L".

***
Hey sper să vă placă cartea,îmi cer scuze pentru greșelile de ortografie făcute.Mi-ar face placere dacă ați putea să imi lăsați într-un comentariu părerea voastră sinceră fie ea bună sau rea.

O scurtă întrebare:Ce credeți că va face Hye în continuare.

Vă multumesc,pentru că îmi citiți cartea.
*Hyo*

The boy with mask.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum