***
Piticotule știu că îți este greu,cu timpul îți vei aminti,îți promit ca voi avea grijă de tine ca de proprii mei ochii,de bani nu îți face grij mă voi ocupă să ai de toate,să nu îți lipsească nimic,fate bine cât de repede. Nu uita piticotule,de acum în colo nu vei fii niciodată singură. Al tău "L".
***
Stăteam cu scrisoarea în mână,și prin mintea îmi trec foarte multe întrebări fără răspuns. Dintr-o dată în salon a apărut o femeie înaltă, suplă,cu trăsături frumoase,îmbrăcată intr-o ținută de birou.Aceasta mă privește cu milă, iar eu nu am nevoie de ea.
-Domnișoară, îmi pare sincer rău pentru pierderea suferită.
-Vă mulțumesc, dar pot să știu cine sunteți?
-Sunt o angajată de la firmă unde tatăl dumneavoastră lucra,eu și tatăl dumneavoastră am fost prieteni buni, așa ca am venit chiar eu să îți înmânez acest card unde sunt puși niște bani de la părinți tăi,iar acum îți las aici niște haine să te schimbi eu te aștept afară.
-Bine.
Nu știu de ce dar această doamnă îmi dă o senzație de incredere, mă îmbrac repede cu hainele care la adus accea doamnă,adică o pereche de blugi negri cu puțin gri amestecat, un tricou alb pe care era scris "BE HAPPY",în picioare aveam o pereche de converși albi.Am ieșit pe holul spitalului care era mai mult gol decât plin,arunc o privire pentru a o zări pe accea doamnă,după ce am zărit-o am început să mă îndrept spre ea.Aceasta mă conduse până în fața spitalului, apoi se urca într-o mașină albă,apoi m-ia făcut semn să urc pe partea dreaptă, am urcat în mașină. În mașină singurul sunet care spărgea liniștea era radioul.După puțin timp ajunsesem în fața unei case frumoase nu prea mare dar nici prea mică,dintr-o dată mașină se oprise,am coborât din mașină urmarind-o pe bruneta din fața mea.Ușă mare de la casa o face impunătoare, am intrat încetișor în spatele ei,casa arată destul de bine,în sufragerie două vase de ceramică îmi atrăgeau atenția.Pe una dintre ele era inscripționat Ester iar pe celălalt Klaus,fără să mai stau pe gânduri am intrebat-o dacă este cenușa părinților mei,aceasta ma privit uimita de gestul meu,deoarece eram foarte calmă. Această îmi răspunse că da.
După nu mult timp Allison a trebuit să meargă și ea acasă, așa ca am decis să fac un duș și să mă pun în pat.De ceva vreme stăteam și mă gândeam,"De ce eu nu sufăr după părinții mei?",dar apoi răspunsul dur și rece a venit,din cauza că nu îmi aduc aminte de ei.
Cu toate gândurile mele,am adormit dar din nu știu ce motiv am simțit nevoia de a deschide ochii,pentru un moment în geam am văzut un băiat ,dar imediat după ce a văzut ca l-am observat a plecat,așa ca am decis să mă pun înapoi la somn.
Îmi cer iertare pentru viitoarele greșeli gramaticale,vă mulțumesc că îmi citiți cartea.În media este Hye.
Scurtă întrebare:Ce credeți că va face Hye în continuare?
*Hyo*
