Capitolul 4

55 6 2
                                    

***
Dimineața, mă trezesc să spunem destul de bine dispusă, după ce îmi aranjez patul merg spre dulap să îmi aleg o ținută pentru școală,așa că aleg o pereche de colanți negri,un tricou alb care la spate era tot din dantelă,Iar ca accesorii cercei mei în formă de inimioară și lănțișorul în formă de inimă, am luat tot și am intrat în baie pentru a face un duș revigorant, după ce am terminat am luat un prosop pufos,am început să mă șterg după care m-am îmbrăcat cu ținuta aleasă, am coborât scările Feith era în bucătărie îmi prepară micul dejun,am mâncat repede apoi m-am încălțat cu expadrilele albe și am urcat în mașină lui Feith și am pornit din loc.

Ajunse la școală am coborât din mașină nu înainte de a o saluta pe Feith,toată lumea se uita la mine unii din milă alți cu ură alți cu invidie.Pe holul școli era destul de liniște până când o fată blondă a venit și m-ia sărit în brațe.

-Hye!!!Nu îmi vine să cred chiar ești tu?
-Bună și ție! Da eu sunt,dar tu cine esti?
-O stai,ce prostuța sunt am uitat ca nu îți aduci aminte de mine.Lasă-mă să mă prezint,mă numesc Karis suntem prietene de o viață suntem niște tocilare aici în școală doar ca noi ne îmbrăcam puțin mai bine decât restu tocilarelor. Ei bine eu sunt aia care e cu capul în nori iar tu ești cea care mă aduce înapoi pe pământ.
-Da,aflu mai multe de la tine despre mine.
-Hei amiga,de asta sunt eu aici.

Am început să chicotim,Karis e o fată de treabă dar totuși trebui să îmi câștige din nou încrederea,toată lumea o va face,deoarece cand mi-am pierdut memoria o parte din mine a murit.

Orele au decurs normal,la sfârșitul orelor am mers în parcarea școli,pentru a o aștepta pe Feith.Dintr-o dată niște vocii groase se aud.

-Liam,frate hai să mergem.
-Leo ce spui , mergem?
-Dacă Louis vrea neapărat să mergem haide.
-Bine fraților deseară ne vedem acolo. Mai,mai uite ce față avem noi aici.

Am încercat să mă fac nevăzută dar e imposibil din moment ce acesta era chiar în fața mea.

-Hei păpușă uitate la mine.
-Lasă-mă!Te rog eu.
-Liam hai frate aici.
-Laso Louis în pace.
-De ce?
-Nu vezi cum arată adică totuși te credeam mai cu capul pe umeri.

Mă intorc spre el pentru al vedea mai bine pe ticălos, bine nu arat eu a foto model dar totusi nu sunt nici urâtă, când ochii mei se intersectează cu ochii săi verzi rămân socată. Socul nu durase prea mult,Feith a oprit mașina în fața mea și nu am stat mult pe gânduri și am urcat cât de repede am putut.
Mă bucur ca Feith,nu îmi pune întrebări despre aceei băieți, chiar nu știu ce aș putea să îi raspund.

Karis a trecut pe la mine cu niște albume foto,a vrut să imi arate copilăria mea sau o parte din ea.După care a plecat și ea acasă. Eram așa obosită încât am scos din sertar cămașa roșie cu puțină dantelă și am luat-o pe mine fără să trag draperiile nici nu îmi stătea gândul ca cineva ma văzut.

Dintr-o dată îmi vibrează telefonul,îl iau de pe noptieră și mă uit la mesaj.

"Frumoasă lenjerie intimă, iar de cămașă nu mai zic nimic ești atât de frumoasă, abia aștept să fii a mea"
"-L"

Sper ca va plăcut capitolul,îmi cer scuze pentru greșelii.Va mulțumesc ca îmi cititi cartea,m-aș bucura nespus de mult să văd câteva păreri.
Hyo

The boy with mask.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum