***
Citeam mesajul trimis de acest tip,nu îmi venea să cred.Cum a putut face asta? Adică totuși de ce ma urmărește? Nu îl cunosc sau poate îl știu dinainte de accident.
La miezul nopți m-am trezit din cauza unu coșmar, eram eu,părinți mei cred și încă o fetiță blondă.În timp ce mergem cu masina în fața noastră a trecut o vulpe,așa ca bărbatul care era la volan a oprit brusc mașina, ca mai apoi să depășească o altă mașină și să între din plin în noi,atunci brusc m-am trezit.Plângeam, dar nu stiam de ce.Este doar un vis, am început să îmi dau jos hainele care erau ude de la transpirație,le-am aruncat în coșul cu rufe și am intrat sub apă fierbinte a dușului, am început să mă gândesc la toate cele întâmplate,vroiam nespus de mult să îmi pot aminti trecutul,vreau să știu ce fel de persoană am fost dacă am avut un iubit sau dacă mă înțelegeam bine cu părinții mei,iar eu chiar vreau să știu cine e idiotul asta de "-L".
După ce am ieșit am luat un prosop pufos m-am înfășurat cu el apoi am ieșit și am mers până la fereastră pentru a trage perdeaua,în caz de orice.Am ajuns în fața dulapului am scos un tricou și o pereche de pantaloni scurti.Apoi am început să mă învârt prin cameră în căutarea a ceva ce mi-ar putea aduce aminte de trecut,apoi pe raftul de la bibliotecă am văzut o carte am ridicato și am deschiso și mă uitam la titlu cărții " Nimic nu e ce pare",am început să o citesc era chiar interesantă,nici nu mi-am dat seama ca deja e dimineață,am început să mă îmbrac pentru ca trebuie să merg la școală,am coborât jos pentru a lua micul dejun se pare ca Feith începe cu încetul să îmi lase indici cum ca trebuie în curând să plece.În timp ce mâncam m-ia venit o idee,știu de la cine pot află mai multe lucruri despre mine,am luat un măr din fructieră și am ieșit pe ușă am luat un taxi și când am ajuns la școală am început să o caut pe Karis e trebuie să știe totul despre mine,cand am gasito pe blondină, am și sărit pe ea cu întrebările.
-Karis,mă poți ajuta cu ceva?
-Sigur,cu ce ?
-Pai,ai putea veni pe la mine după școală,ași vrea să știu câte ceva despre mine.
-Sigur,ne vedem acolo,acum fug la ore ca am matematică cu Ian,și știi și tu...
-Nu chiar nu știu...
-A da am uitat,îți dau un sfat nu întârzia la ora lui.
-Okay.
Așa că am plecat și eu spre clasă,aveam engleză cu domnul Ezra,eram destul de plictisită până ce să auzit ușa pe ea intrând cei 3 băieți care sau legat de mine în parcare.
-Îmi pare bine ca frații Fall au putut ajunge și la ora mea.
(Louis)-Da,da bine.
(Liam)-Leo,hai intră o dată în clasă.
(Leo)-Bine, bine.
M-am ascuns cât mai bine în banca ca să nu fiu observată dar din păcate am fost descoperită.
(Liam)-Ia uite cine a venit la școală,amnezica noastră.
Am încercat să nu îl iau în seamă dar el tot mă provoca.
(Leo)-Uite frate cum tace,nu zice nimic.
(Louis)-Băi poate a și muțit între timp ori a surzit.
-Băieți lăsați fata în pace,are ea destule probleme,nu mai are nevoie și de badjocura voastră.
Acestea sau așezat în bancă,apoi aud șoapte,iar apoi o colegă m-ia dat un bilet.M-am uitat nedumerită la ea și m-ia șoptit un "deschidel",Am început să îl deschid încet apoi am început să îl citesc.
" Știi îmi pare bine ca îți poți arata fața în public după ce te-ai culcat cu jumătate de școală . CURVO."
M-am uitat prin jur iar acel Liam râdea împreună cu frații lui,am aruncat biletul la gunoi și am ieșit din clasă,apoi am plecat acasă,tot drumul până acasă am plâns deoarece cuvintele lui mă dureau,iar întrebări despre mine apar din nou, dacă este adevărat tot ce scria în bilet,am o senzație de neliniște de ce nu îmi pot aminti măcar cine sunt?
Ajunsă acasă am mers la mine în cameră și am început să plâng lăsând toate emoție afară, când am hotărât ca e de ajuns m-am ridicat dar din cauza plânsului am simțit cum mi se înmoaie picioarele,vedeam in ceață,iar de la un moment dat negru în fața ochilor.
POV. Karis
Am auzit cu frații problemă iar sau luat de săracă Hye,și au mai spus că a vazuto plângând,așa ca nu am mai plecat acasă și am mers direct la ea,am ajuns și am văzut ca era ușa deschisă așa că am intrat și am fugit la ea în cameră, când am vazuto întinsă pe podea am fugit la ea,i-am luat plsul pentru că mi se parea că nu îi mai bate inima,plsul ei era foarte mic atunci am luat telefonul si am sunat la urgențe, nu trecuse mult timp și o mașină a venit după ea.
La spital nimeni nu mă lăsat să o văd,eram îngrijorată pentru ea,apoi un doctor destul de tânăr a venit la mine.
-Rudele?
-Nu are rude,părinții ei au decedat iar soră ei a murit acum ceva timp.
-Atunci îți voi spune ție,va trebui să o supravegheaze cineva 24 din 24 pentru ca din câte văd a început să își aducă aminte câte ceva,iar din cauza asta nu are voie să se streseze,trebuie să manace,și să încerce să socializeze pentru a nu intră în depresie.
-Bine,o să am grijă de tot,ași putea să o văd.
-Da,salonul 7.
-Mulțumesc.
M-am îndreptat spre salon,când dintr-o dată văd un băiat îmbrăcat în negru cu o glugă în cap ce îi acoperă chipul,ieșind din salonul lui Hye.
Am fugit la ea în salon dar era totul în regulă, dar pe măsuța din salon era o scrisoare și un trandafir albastru.Oare,are un admirator secret?
Îmi cer iertare pentru greșeli și chiar vreau să știu părerea voastră fie ea pozitivă sau negativă vreau să știu dacă merită să o continui sau nu.Vă mulțumesc.În media o puteți vedea pe Karis.
*Hyo*
