***
Dimineață,m-am trezit și fără să stau pe gânduri m-am întors spre L ca să îi văd chipul.Dar tipic lui,nu era lângă mine,dar pe perina pe care a dormit era un trandafir alb cu albastru foarte frumos.Am luat trandafirul în mână și l-am dus la piept.
-De ce îmi faci una ca asta,de ce mă faci să mă îndragostesc de tine?
M-am dus să fac un duș.Dupa ce am terminat de făcut dușul,am început să mă aranjez cât de cât,pentru întâlnirea cu acel client.Nu prea am ce face,trebuie să îmi vând casa părintească,din bani pe care părinții mei i-au lăsat ca moștenire am luat acest apartament și sper ca cu bani pe care îi voi primi de pe casă voi putea să îmi decorez apartamentul,și să pun niște bani pentru facultate.Mi-am făcut părul într-o coadă de cal,și am luat pe mine o cămașuță albă și o fustă neagra tip birou.În picioare am optat pentru o pereche albă de pantofi cu toc decent.Am închis cu cheia apartamentul și am pornit spre vechea mea casă.Ajunsă acolo un domn la costum admira casa m-am apropiat de acel domn.
-Bună ziua!(spun cu un ton cât mai hotărât)
-Bună ziua,tu domnișoară trebuie să fii Hye?
-Da,domnule Park Hye,dumneavoastră?
-Îmi cer scuze,mă numesc Erik Fall,sunt avocatul domnului Miller.
-Miller?
-Da,nu pot să îi spun prenumele.
-Bine.Și cu actele cum vom proceda?
-Ei bine,casa va fi cumpărată pe numele meu iar eu o să pun după aceea pe numele domnului Miller.
-Foarte bine,atunci să vă prezint casa.
-Nu,trebuie domnul Miller a fost chiriaș aici,stie fie care părticică din această casă.
Acel domn misterios care a fost aici chiraș vrea să cumpere casa,stai puțin a spus acest avocat că îl cheamă Fall.
-Domnule a-ți spus că vă numiți Fall?
-Da,domnișoară de ce?
-Aveți trei fii?
-Da,dar de unde știți?
-Sunt cu mine în școală.
-Să trecem la afaceri,mâine dimineață ne vedem la biroul meu.
-Sigur.
Am luat cartea de vizită ce m-ia dato,și am plecat spre casă,pentru a mă pregăti de scoală,azi am ore de dupămasă.Am urcat într-un taxi,i-am dat adressa,și am așteptat să porească,după ce a pornit,mi-am deblocat telefonul pentru că trebuie să o sun pe Karis să îi spun cum a decurs întâlnirea.Am apelato și când m-ia raspuns am scăpat telefonul din cauza frânei bruște puse de taximetris.M-am întins dupa telefon dar am auzit portiera taxiului trantinduse iar taximetristul o luase la fugă,nu știam ce se întamplă,apoi un tip în costum cu o mască albă se puse la volan,dar înainte să pornească au mai intrat doi tipi langă mine iar telefonul meu a zburat pe geam,chiar înainte de ai da masca unui tip jos,celălalt m-ia pus la gură un material alb care avea un miros urât,simțeam cum ochii îmi cedează iar mâinile și picioarele nu le m-ai simțeam,un întuneric ma cuprinse.
Karis Pov.
-Hye!!
Am strgat cu toată puterea dar nimic,nu auzeam nimic.M-am panicat,nu stiam ce să fac,am închis apelul și am fugit până la secția de poliție,ajunsă acolo am vorbit cu o doamnă care nici nu mă băgase în seamă,eu vorbeam,iar ea vorba la telefon.Am decis să intru la birouri acolo un detectiv ma observat și a venit la mine.
-Domnișoara trebuie să stai la recepție până un polițis poate să vă asculte plângerea.
-Nu,nu mă ascultă nimeni,nu înțelegi că prietena mea a fost răpită!
-Ei,bine există o procedură trebuie să aștepți cel pușin 72 de ore.
-Foarte bine,voi aștepta.
Am plecat din secția de poliție foarte nervoasă,prietena mea este rapită iar eu trebuie să aștept 3 zile,fără să fac nimic.
Hye Pov.
Am început,să îmi deschid ochii încet apoi decid să nu deschid ochii pentru a auzi ce spun acești tipi.
-M-ăi da ce bine arată tipa asta!
-Hai mă frate ști bine că nu poți să te atingi de ea.
-Da,da știu e proprietatea lui L.Dar totuși nu putem profita și noi puțin de ea adică frate uităte și tu cum arată.
-Gata tăceți dacă nu vreți să fiți morți până mâine.
-Da,da știm L se enervează repede.
-O doamne! Începători ăștia.
Simt cum sunt luată pe sus dar încerc să nu fac mișcări bruște.Ce legătură are L cu rapirea asta,el a puso la cale de ce,nu înțeleg.Ce se întâmplă?
Aud o voce cunoscută.
-Băieții ducețio în camera alăturată de a mea.Aveți grijă cum urcați scările,să nu o scăpați,că de se întâmplă ceva cu ea,puteți să vă spuneți adio de la viață.
-Da șefule am înțeles.
Nu îmi vine să cred,nu am auzit de L nimic iar acum dintr-o dată sunt în casa lui,ei bine rapită dar totuși în casa lui,simt cum îmi pierd mințile.Aud pași urcând pe scări,m-ie frică dar totuș simt cum un sentiment se trezește în mine,adrenalina pune stăpânire pe mine când aud ușa camerei deschizânduse.Apoi vocea aceea care mă face să tremur sparge tăcerea.
-Pitico,sper că nu te-ai speriat.Dar nu puteam să te las în ghiarele unuia ca el.
Hei!Sper că va plăcut și acest capitol.Scuze pentru greseli,și vă mulțumesc că îmi citiți cartea.
*Hyo*
