My career.

1.1K 46 0
                                    

Sunt atat de obosita. Nu vreau sa mai fac asta. Sa astept in zadar , chinuindu-mi adolescenta si oasele doar pentru ca cineva sa imi vada talentul. Sunt momente in care vreau sa ma opresc. Sa uit aceasta parte a vietii mele. Dar nu pot. Sufletul ma atrage atat de tare catre pasiunea mea. Vreau sa cant si sa dansez ca si cum as murii in urmatoarele doua secunde. Dar nu in conditiile astea. Nu vreau sa mai astept , vreau sa fiu libera. La miezul noptii vreau sa fiu in patul meu din casa parintiilor mei, asa cum era odata. Nu sa fiu in continuare in sala asta de antrenament, antrenandu-ma pentru nimic.

Ma sprijin de perete chinuita de picaturiile de apa curgand pe fruntea mea. Iau sticla de apa de langa geanta mea cu haine si beau cu atata pasiune ca si cum nu as mai fii baut de 40 de zile si am stat in desert.
Imi iau telefonul in mana pentru a-mi suna manegerul vreau sa-l rog sa-mi sa imi dea o zi libera , cand vad cinci apeluri nepreluate de la cea mai buna prietena, Elyon. Cea mai buna prietena care a uitat sa vina si m-a lasat sa fac coregrafia singura.
O sun, asteptand deja tipetele ei disperate.

- Bai femeie sa nu mai faci asa ceva niciodata ! - spune tremurandu-i vocea ca si cum ar fii alergat 20 de kilometrii

- Eu, spre deosebire de tine, lucrez pentru debutul nostru !- tip ca si cum ar fii in fata mea si incep sa gesticulez

- Nu mai tipa, vin acum. - spune si imi inchide telefonul in nas ceea ce ma ingrijoreaza putin pentru ca a fost mult mai directa ca deobicei.

Las telefonul jos si ma schimb, dand jos hainele transpirate de pe mine si luand o pereche de pantaloni scurti negrii si o camasa alba. Cum stiu ca Elyon e mereu in intarziere ies din sala de dans sa imi iau o cafea ,vad un grup de cinci baieti asezati pe scaun asteptand ceva. Trec pe langa ei nedandu-le atentie si imi iau o cafea cu lapte. Ma asez putin, asteptand-o pe Elyon pe hol . Nu voiam sa ma intorc in inchisoarea aia, asa ca mi-am scos telefonul din buzunar apasand cu viteza luminii pe toate tastele, cand vad un manager venind spre acei cinci baieti.

- In regula v-am studiat dosarele si ve-ti forma o trupa de kpop de mai exact sapte persoane. Dintre care trei rapperi si patru vocali. -spune el cu o voce destul de grava pentru corpul lui.
La aflarea vestii baietii sar in sus de fericire, lunadu-se in brate ca si cum ar fii castigat premiul nobel. Si eu visez la clipa in care managerul meu va venii spre mine dandu-mi vestea.
Un baiat destul de palid ma trezeste din visul meu dand peste mine si varsand cafeaua pe jos.

- Imi pare foarte, foarte rau. - spune el cu frica in ochi ca si cum ar fii urmat sa il mananc.

- Kris !! In sfarsit te-am gasit ! Te-am cautat in sala de dans si nu te-am gasit. - Doamne Elyon asta nu poate fii mai indiscreta de atat

- Nu-i nimic pentru cafea. -imi iau telefonul si ma indrept spre Elyon cat de repede pentru a pleca odata de aici.

- Il cunosti pe Suga? -ma intreaba ea putin socata

- Nu. Doar a dat cu cafea pe mine. -spun destul de indiferenta.

- Se spune ca el si Namjoon sunt printre cei mai buni rapperi din companie. -auzind cuvintele astea inima mea a inceput sa bata extrem de tare. Si eu faceam rap, asta inseamna ca am concurenta mare.

- Oh am o veste pentru tine Kris ! - fata asta nu se poate oprii din vorbit nici macar cand nimeni altcineva nu vorbeste...

- Iar ai gasit inspiratia pentru o noua melodie cand erai la dus? - deobicei se entuziasmeaza cand scrie melodii asa ca mereu face un mare caz pentru asta

- Defapt vom face parte dintr-o trupa !! - spune ea zambind cu gura pana la urechi. Eu incep sa topai de colo colo ! In sfarsit vom debuta ! Munca noastra nu a fost in zadar.

- Elyon nu pot sa cred !! - spun eu continuand sa topai

- Stiu. M-a sunat menegerul spunand ca am asteptat destul ! Vestea proasta e ca vom debuta cu inca o trupa.

Lost Lovers : Dreams (Vol I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum