Lost Lovers : Dreams (Vol I)

I'm better.

A trecut o saptamana de la analize si azi urmeaza sa primesc rezultatele. Nu m-am simtit deloc bine saptamana asta, eram din ce in ce mai palida si am slabit 2 kg. Tot incercam sa o sun pe mama si nu raspundea ceea ce-mi dadea o stare si mai proasta de spirit.
Ma dau jos din pat insa nu ies din camera, chiar daca era ora 12:00. Astazi trebuie sa mergem la antrenament pentru urmatorul concert care e in 2 saptamani. Imi iau telefonul si vad un mesaj de la T.O.P
" Yo, ne vedem deseara? Vin-o cu Elyon si ceilalti ". Ii spun ca e in regula pentru ora 21:00. Nu ne puteam vedea mai devreme, azi trebuia sa ne petrecem timpul la agentie.

- Kris! Trezirea lenes-o! -tipa Mira la mine, batand cu pumnii in usa. Cobor jos si ii vad pe toti mancand ceea ce ma face sa ma simt si mai rau. Ma duc sa verific posta ignorandu-i pe toti mancaciosii. In sfarsit! Analizele au sosit. Ma asez calma pe canapea, si deschid plicul care avea in el diagnoscticul starii mele de sanatate. Incep ingrijorata sa citesc ce scrie pe foaie si sar de pe canapea cand vad scris "ANEMIE". Ar fii trebuit sa ma gandesc la asta! Si mama are anemie, e ereditar. Eram oarecum usurata ca e doar anemie si nu altceva mai rau ca si bulimia sau o boala foarte grava. Ma duc in bucatarie cu foaia in mana si cu totii ma privesc indiferent. Cred ca erau suparati pe mine, pentru ca nu prea mai vorbeam cu ei inafara de Elyon si Jungkook. Cand Elyon isi da seama de ceea ce am in mana alearga spre mine, speriata.

- Da-mi foaia! -tipa si mi-o smulge din mana. Ii se fac ochii mari cand citeste continutul si chiar se puteau observa lacrimi in ochii ei.

- Oh nu. Nu murii. -sare ea in bratele mele cu ochii in lacrimi. -o mangai usor pe cap si incep sa rad la reactia ei, anemia se poate trata cu calciu si ea ar trebuii sa stie pentru ca e pasionata de medicina.

- Cum adica sa mori? Da-mi foaia aia. -spune Jungkook venind si el spre noi. Incepe sa citeasca si se uita ingrijorat la mine.

- Ya! Nu mor! E doar anemie! -tip eu la ea, ea avand inca ochii in lacrimi. Jimin vine si o ia in brate incercand sa o calmeze.

- ANEMIE?! -tipa surzii de la masa

- Da! E ereditar si mama are. Se trateaza, bine ca n-a fost mai rau! -spun eu incruntata. Jungkook apuca telefonul vreand sa anuleze repetitiile pentru concert insa ii smulg telefonul din mana.

- Nici sa nu te gandesti! Nu vei anula un concert asa important din cauza unui lucru asa minor! -tip eu la el si pun telefonul la locul lui

- Lucru minor?! Iti interzic sa te antrenezi pana nu te simti mai bine! Ai vazut cd palida esti?! Zici ca esti Suga! -tipa el la mine aratand spre Suga, el privindu-ne urat

- Sunt bine oppa! Ai incredere in mine! -ma apropii eu de el si il iau in brate. El ofteaza si pana la urma cedeaza.

- Mm...in seara asta ne vedem cu Big Bang. -spun eu dandu-ma un pas in spate si ateptand ca Jungkook sa tipe la mine.

- Ieiii! -o aud pe Elyon ca tipa, ceea ce-l impiedica pe Jungkook sa mai spuna ceva. Avand in vedere ca e speriat de moarte de Elyon. Urc sus si imi iau o pereche de pantaloni slim albastrii deschizi, niste pantofi cu toc si un tricou alb si m-am indreptat spre usa vreind sa ies din casa pentru a merge la agentie. Insa Jungkook s-a indreptat rapid spre mine cu un pahar de apa si o pastila.

- Ce fata neatenta! -tipa la mine si imi intinde paharul, beau pastila si vin si ceilalti pentru a putea repeta in sfarsit pentru concert. Abea asteptam, mi-a lipsit asa de mult sa dansez. Asta e pasiunea mea si nu as da-o pentru nimic in lume.

- Ne pare rau. -vine Suga spre mine rusinos, eu il priveam pierduta

- Ce? Pentru? -spun eu inca confuza

- Pentru ca ne-am comportat asa in timp ce tu te luptai cu boala asta dubioasa. -la spusele lui, incep sa rad pentru ca oamenii astia nu isi dau seama ca nu e asa de grav