Ultimul Erou

3

El statea in intuneric,cu inima batandu-i nebuneste , crezand ca tocmai se intamplase un miracol . Intinzandu-se ,trase perdeaua in asa fel , incat sa o poata vedea mai bine ,asa um statea ,goala,in mijlocul cersafurilor de pe patul lui imens. Era ciudat,dar , cu exceptia soaptelor ei rugatoare ,in timp ce facusera dragoste,nu credea sa o fi auzit spunand vreun cuvant. Desi nici el nu spusese vreunul . Cuvintele nu pareau imporatante.

Intelesese ,de cand o luase in brate,sa danseze, ca era femeia potrivita. Era ceva primitiv in el ,care se regasea in femeia asta mica si senzuala.Si cand melodia se terminase, el inca o avea in bratele lui. Apoi,ca si cand ajunsera la o intelegere reciproca prin priviri din timpul dansului, iesise impreuna din multimea galagioasa. Zambi ,cand se gandi ca nu vroia sa mearga la petrecere. Nu se simtea  in stare sa marga in milocul multimii la o petrecere, dar stia cat de dezamagit ar fi fost Ron,prietenul sau, daca el nu ar fi venit. 

Acum, ii multumea destinului care il puse sa mearga acolo. Daca nu ar fi mers, nu ar fi intalnit-o pe ea. Si era pentru prima data , in atatia ani , cand simtea ca facea cu adevarat dragoste si nu doar sex cu orice tarfa pe care o putea avea. Chiar si dupa ce terminase cu casatoria lui dezastruasa , toate aventurile lui nu aveau scanteia de sentiment pe care o cauta in mod inconstient . In timp ce statea tacut si o privea, ochii ei se deschisera.Ea isi trecu mana prin buclele ciocolatii, apoi vazu stand in lumina palida a lunii, zambin. 

Incet ,el se indrepta spre ea....

^_^ ^ _^

Alice statea in mijlocul apartamentului ei si incepu sa rada , amintindu-si cuvintele doctoritei , apoi rasul i s-a transformat in hohote...''Gandeste-te la asta" , ii spusese doctorita Mathias. Ca si cand ar fi avut altceva de facut .De cand parasise cabinetul doctoritei, nu se gandise la nimic altceva. Era confuza si speriata,dar era sigura de un singur lucru . NU VOIA SA AVORTEZE.

Citise toata literatura de specialitate , argumente pro si contra. Era de acord cu ideea  ca propriul ei corp ii apartinea . Dat la fel ii apartinea si masina. Asta nu ii dadea dreptul sa sara in vreun rau , cu un pasager inauntru. Poate ca nu era acceptabil , dar viata trebuia oare privata in termeni asa acceptabilitate. 

Si asa, incetul cu incetul, Alice ajunse sa se resemneze cu gandul ca va avea, cu adevarat,un copil. Incetul cu incetul, ajunse sa priveasca evenimentul ca pe o surpriza minunata , un cadou timpuriu de ziua ei. Sa aiba un copil era ceva ce Alice nu crezuse ca e posibil . Dar acum, fara nicio problema, fara nici un efort, miracolul avea loc in fiinta ei. 

Accepta aceasta noua intorsatura a lucrurilor, cum acceptase intotdeauna ciudatele intorsaturi pe care i le aducea viata.Odata ce faptul se petrecuse , incepu sa se gandeasca cum sa rezolve situatia , nemaipierzand timpul cu ''de ce?'' si ''daca''.In plus, nu era pentru prima data cand trebuia sa se adapteze la o situatie stanjenitoare , se gandi, zambind trist. Viata ei parea sa fie plina de astfel de situatii. Inca de copil , se obisnuise cu raceala parintilor, fara sa pretinda niciodata caldura pe care parintii ei erau incapabili sa i-o dea.Incet si anevoie, se obisnui cu moartea fratelui ei mai mic , pe care il iubea atat de mult. 

Apoi, cand avea in jur de 18 ani si cand intelese cat de mult se interfera prezenta ei in viata parintilor sai, nu statu prea mult pe ganduri  si se muta ,pentru a-si incepe propria viata. Cand realiza ca singurii membrii ai sexului opus care nu ii dadeau dureri de cap erau fie adolescentii sau barbatii mai in varsta. Infrunta perioadele de depresie cu calm si incerca mai degraba sa le rezolve decat sa se abandoneze intunericului din sufletul ei .

Vazuse cum visurile ei se prabuseau unul dupa altul...si supravietuise doarcu cateva leziuni usoare in inima si cu o neglijabila pierdere a sanatatii mentale. Dintr-odata zambi. Dupa toate acestea , ideea de a avea un copil era o nimica toata . O neasteptata bucurie  incepu sa creasca inauntrul ei. Ii va da acestui copil toata dragostea , toata ingrijirea de care ea fusese lipsita in viata. Da, se gandi ea , copilul acesta va primi toata dragostea mea. Singurul lucru de care se ingrijora Alice era tatal copilului ei. Cine era? Cum era? Se stie doar ca copilul avea sa mosteneasca si cromozomii lui.