Ultimul Erou

5

Alice o privea pe secretara sexy si eficenta care statea in spatele biroului, de cealalta parte a camerei , dar gandul ei nu era la atragatoarea roscata. Era in intregime la omul din cealalta incapere. In mod surprinzator, nu avusese nicio problema sa obtina o intrevedere, in ultimul minut, cu Jacob Neville. Ii explicase secretarei ca era important si personal. Dupa ce femeia cheama prin interfon , raspunzand intrebarilor puse de seful ei , aproba din cap si spuse ca domnul Neville o va putea vedea.

Acum , stiind ca el o va vedea, nu se putea decide ce ii va spune cand va intra in birou. Chiar daca reusea sa isi controleze emotiile pentru a nu fi intimidata de el , ce ii va spune? Ar fi trebuit sa gaseasca un mod discret prin care sa ajunga la subiectul noptii petrecute impreuna, dar Alice nu reusea sa il descopere. Repetase de nu stiu cate ori fraze gata facute , dar sunau ridicol.

-Domnisoara Baxter?

Alice tresari si o vazu pe secretara privind-o intrebator.

-Domnul Neville va asteapta.

Alice inghiti in sec , in timp ce femeia continua sa o priveasca. Bagandu-si mana in geanta , controla sa se asigure ca alunele ei erau acolo, apoi isi aranja fusta si inainta incet spre usa mare  din cealalta parte a camerei. Se opri, isi incorda muschii, apoi intra, tragand usa incet dupa ea. Lumina stralucitoare care venea dinspre ferestrele mari  o orbi pentru un moment  si ea chiar langa usa. Apoi il vazu. Statea la un birou din lemn lacuit , cu capul aplecat peste hartii. Lumina soarelui care trecea printre ferestre ii lumina suvitele blonde din par. Putea vedea ridurile adanc pe fruntea lui , in timp ce se concentra intens la hartiile de pe birou. 

El nu o privi cand ea se apropia , dar ii arata, printr-un gest vag  al mainii, sa se aseze pe scaunul din piele din fata biroului. Ea astepta rabdatoare cateva secunde , apoi linistea deveni apasatoare pentru sistemul ei nervos  si incepu sa isi roteasca degetele. Poate totusi nu fusese o idee buna sa vina acolo. De ce sa fi acceptat el ca e tatal copilului? Poate ca ura copiii. In plus , fusese casatorit si nu avuse nici un copil. 

Il privi ingrijorata, in timp ce el continua sa se uite prin hartii.Asta nu era tipul de barbat pe care sa il caracterizezi drept un ''baiat de treaba'' . Asta era un barbat care o intimida cu o singura privire. ''Linisteste-te'' , isi spuse ea. ''Nu te gandi la el ca la un barbat. Gandeste-te la el ca la un adolescent mai mare.'' 

 Dar , cumva, ea nu si-l putea imagina altfel decat ca un barbat foarte frumos . Imagineaza-ti-l gol, spusese Lynda. E un succes garantat. Ochii ei trecura peste acea parte a corpului lui care era deasupra biroului. Tot ceea ce avea de facut era sa si-l imagineze fara camasa de un alb pur. Isi imagina pieptul larg, bronzat, si bratele musculoase facute la sala. Isi imagina...

Oh, Dumnezeule, isi zise, asta e o miscare gresita. Scoase repede din geanta punga cu alune si incepu sa o desfaca.

-Domnisoara Baxter.

Recunoasterea brusca a prezentei ei o facu sa  tresara , ca si cand el ar fi lovit-o de-a dreptul, cu cuvintele. Corpul ei tresari ca o reactie la vocea lui joasa. Iar miscarea facu sa-i sara alunele in aer. Incepu sa le adune pe cele sarisera in poala ei si pe scaun , arunand o privire trista celor care ajunsera pe podea. 

-Imi pare rau, spuse ea, strangand din umeri. M-ai speriat. 

Lasandu-se incet pe spate, in scaunul de piele, pur si simplu , sa o priveasca, fara sa spuna un cuvant. Inghitind nervos, ea isi impreuna mainile in poala.

-Domnule Neville, nu stiu daca va mai amintiti de mine.

-Da, imi amintesc de tine, o intrerup-se el privind in jos, la creionul pe care il tinea in mana. Defapt , te-am recunoscut in restaurant. Ma intreb numai de ce nu te-ai apropiat atunci.