Ultimul Erou

9

El era tacut , privind-o  intr-un fel  careo facea sa se simta stanjenita .Era ca si cand  el ar fi vazut dincolo de cuvintele ei, in profunzimea mintii ei . O facea sa se simta constienta  de prezenta lui intr-un mod ciudat , vulnerabila la privirea lui patrunzatoare.

-Esti atat de sceptica! murmura el, clatinand din cap . In primul rand, gresesti  in privinta acestor lucruri.In fiecare caz, iei un singur caz, cel negativ, si il folosesti sa ii condamni pe toti .El zambi si se sprijini de dulap . Si chiar daca ai avea dreptate,asta nu are nimic de a face cu noi .Nu vreau sa fac vreun gest deosebit si nu sunt erou . Incerc doar sa fac ce este bine.

-Ce este mai bine? Cum poate fi corect xa doi oameni, care abia se cunosc sa se casatoreasca?Nu vreau sa ma casatorec.Si chiar daca as faceao, ce fel de casatorie ar fi? Se incrunta dintr-odata si se aseza intr-o pozitie  bataioasa, pe scaunul de langa dulap.Pot sa ma descurc si singura,Jake. Nu am nevoie de nimeni sa ma ajute. 

Jake trase un scaun de sub masa si se aseaza in fata ei , intinzandu-si mainile ca sa le prinda pe ale ei.

-Nu spune nimeni ca ai nevoie, zice el cu o voce calma, dar sigura. Alice , ai spus ca femeile isi cresc copii singure. Si ai dreptate, adauga el, inainte ca ea sa il intrerupa. Nu pun la indoiala forta ta sau a unei femei , in generel. Zambi, incurajand-o sa se relaxeze. In multe privinte , femeile sunt mult mai puternice decat barbatii.Dar tu ii ceri copilului tau  sa fie puternic odata cu tine. Ti se pare corect?

-Nu stiu despre ce vorbesti, spuse ea , incercand sa se apere , cu privirea la mainile lor impreunate.

-Uite, Alice, zise el incet, sunt de acord ca exista o gramada de femei divortate care isi cresc singure copiii...si care fac o treaba minunata. Dar tu nu vei fi o femeie divortata. Tu vei fi o femeie nemaritata. Si chiar daca asta e secolul 21 , anumite lucruri  tot nu s-au schimbat. Stii ce se va intampla cand un alt copil il va intreba de tatal sau? Nu va putea sa raspunda ''tatal meu e plecat'' sau ''parintii mei au divortat'' , ci va trebui sa spuna ca''parintii mei n-au fost casatoriti'', stii ce fel de eticheta i se vapune?

Se opri , in timp ce ii stranzi putin mana .

-Il vor numi bastard , Alice.Chiar daca asta se va intampla doar o data in viata lui , dar se va intampla .Ai idee  ce efect va avea asta asupra lui ?

-Nu !!Soptii ea repede, privindu-l cu ochii mari, speriati .Asa ceva nu se  mai intampla in zilele noastre.

-Ba da se mai intampla.

El se ridica dintr-odata  si se indreapta spre fereastra. Privi pamantul acoperit  pe jumatate cu frunze, care formau un frumos covor multicolor. Dupa un moment , Alice il privi, observandu-i tricoul gri si blugi negri mulati. Era pentru prima data cand il vedea imbracat altfel decat in hainele de birou si , dintr-o nevoie  de a se autoapara, dadu totul deoparte din minte si se uita la spatele lui care se putea sesiza foarte usor ca merge la sala. 

Dintr-odata, imaginea unui statui de bronz , ii trecu prin fata ochilor. Unde o mai vazuse?  Vizitase toate muzeele locale  destul de des, dar nu isi putea aminti  de statuia care continua sa ii bantuie mintea.Liniile, puritatea formei ii sudera o sculptura greaca, dar...

-Ba da , se mai intampla, repeta el, si vocea lui linistita o facu sa tresara,amintindu-i de prezent si de toate problemele.

-Mai ales aici, continua el , miscandu-si umerii si incercand sa se relaxeze.Chiar daca Dallas-ul se presupune ca ar fi cel mai cosmopolite orase din lume, este asa unde lucram nu unde traim. E inca foarte conservator. Facu o pauza, apoi continua cu o voce joasa. Am avut o prietena, Alice. O prietena buna. A lucrat pentru mine timp de 2 ani , inainte de a reusi sa o cunosc destul de bine, dar cand am facut-o , ne-am impacat bine.Nu a fost nimic romantic. Eram pur si simplu prieteni. Apoi...a avut un copil .Si nu era casatorita.Era atat de mandra de copilul ei. Vocea lui se incorda de emotie. La inceput nici unul din noi nu a auzit barfele, dar incet cu incet ,acestea au devenit mai evidente. O privi peste umar  si spuse pe un ton nervos: inainte ca pustiul sa implineasca un an , totul devenise insuportabil pentru ea ,asa ca a plecat.Si-a parasit nu numai slujba ci si partea aceasta a tarii.

Facu un pas, ca si cand gandurile incepura sa il faca sa se simta stanjenit.

-Ultima oara cand am vorbit cu ea, parea destul de fericita. Dar o facea pe vaduva. Spunea ca si-a invatat lectia.

Se intoarse cu fata  spre ea, parand dintr-odata obosit.

-Ei bine , e posibil, dar posibil, ca asa ceva sa nu se intample niciodata. Dar iti poti asuma riscul asta? Eu nu pot , mormai el nervos.Am urat destul lucrul asta cand i s-a intamplat nepoatei mele . Si nu am sa mai permit  sa se intample asa ceva cu propriul meu fiu. Mai ales, cand ar fi atat de simplu sa evit asta.

- Simplu?intreba ea , neincrezatoare.Esti mai nebun ca mine. Sa te casatoresti cu cineva pe care  nu il cunosti nu e ceva simplu. Si nici prea inteligent nu e, de altfel. Isi ridica mana intr-un gest teatral. 68% dintre casatoriile  intre oamenii care s-au cunoscut mai putin de 2 ani , nu reusesc , spuse ea in graba, enuntand datele cu precizie. Statisticile nu mint .Intreaga poveste este o nebunie.

-Ar fi daca am astepta sa se rezolve de la sine, spuse el. Daca nu ar fi asa. Tot ce trebuie sa facem e sa ne casatorim. Sa traim impreuna...platonic, adauga el , cand ii intalni privirea concentrata. Apoi, dupa nasterea copilului divortam. 

Ea isi scutura capul, uimita. 

-Dupa tine, totul pare rezonabil...normal. Dar eu stiu prea bine ca nu e asa.

El ofta.

- Cred ca esti atat de preocipata  sa ma convingi si atat de stingherita din pricina mea, incat nu gandesti destul de clar. Uite,am sa plec  si am sa te las sa te mai gandesti. Vorbeste cu doctoritele tale, spuse el , indreptandu-se spre sufragerie. Se intoarse si o vazu urmarindu-l dezorientata, vezi ce iti spun amandoua. Banuiesc  ca vei descoperi  ca nici pentru ele  ideea asta nu este chiar atat de stranie pe cat ti se pare tie.

''Bineinteles, se gandi ea neincrezatoare. Si poate voi afla ca nasa mea superba ma transformat intr-un fotomodel mondial.''

La usa de la intrare, el se opri si se intoarse  pentru a o privi , zambind usor facand-o pe Alice sa simta fluturasi in stomac.

-Stiu ca totul pare  ca s-a intamplat prea repede , Alice. Dar tu insati  spuneai  ca erai prea plina de probleme pentru a mai regreta ca s-a intamplat.Asta este ceea ce fac. Incerc sa gasesc o solutie. Incerc sa fac ceea ce cred ca e mai bine pentru amandoi. 

Se apropie de ea si ii prinse incet gatul, ridicandu-i capul usor, de barbie.

-Ar fi chiar asa de rau sa te casatoreesti cu mine? intreba el... Cred ca am putea reusi sa fim prieteni .

Ea il privi in liniste, apoi respiratia ii deveni slaba cand el se apleca si o trase intr-un sarut pasional. Ploapele se inchise si simti caldura buzelor lui  in tot ciorpul lasand-o buimaca si topita.Zambi surprinsa cu adevarat, deschizandu-si putin ochii ca sa-l vada cumo privea de aproape.

-Ce frumos, respira ea , apoi rase incet .Sa o facem din nou, sopti , nerealizand ca parea un copil ce voia sa capete inca o felie de tort . 

El rase, ca si cand l-ar fi luat prin surprindere. Tragand-o mai aproape, o imbratisa entuziast si, de data asta, sarutul lui a fost pe frunte apoi pe nas. A fost dragut , dar nu atat de frumos ca atunci cand a sarutat-o pe buze.

-Am senzatia ca urmatoarele luni vor fi foarte interesante, spuse el inca razand incet, apoi pleca brusc.

Alice ramase in fata usii pentru cateva minute , simtindu-se confuza si cu inima usurata , dar destul de ciudat, foarte fericita.