Iubirea e ca un joc de noroc, iubești mult și ești iubit puțin..
Love love love..Am simțit nevoia să scriu despre asta pentru că doar așa mi-aş mai putea calma energia asta..Energia asta mă distruge. Simt ceva ce nu am mai simțit de în an..Simt că însfârşit cineva mă iubește și pot fi fericită..sper. Simt că îmi vine să plâng când îmi spune atâtea lucruri drăguțe.
Recitesc mesajele text și cele vocale, of..când îi aud vocea îmi vine să mor.
Distanța ne face mai puternici, pe o parte îmi place..îmi place că pot iubii și la distanță și că pot să fac o persoană să se atașeze de mine fără sex. Îmi vine să înnebunesc, aseară plângeam, vreau să îl văd. Să îl strâng în brațe și să nu îi mai dau drumul..Vreau să îi simt bătăile inimii..
La naiba! Iar am făcut-o, iar o să sufăr.. mi-am promis că nu o să mă mai atașez de nimeni și totuși am făcut-o.
Când sunt singură mă gândesc ce au alte fete și nu am eu, iar apoi îmi spun în gând că nu am nevoie de iubire, eu sunt un suflet rece. Totul s-a schimbat, în bine.
Înainte făceam băieții să sufere..doar pentru că și eu am fost rănită la rândul meu și totuși am rezistat, am fost tare și am ținut capul sus. Chiar mă întreb ce am eu de fac băieții să se atașeze atât de mult de bine. Atât de mult și atât de repede..
E frumos să fii singur, să fii doar pentru tine, să poți face toate acele lucruri care te fac fericit, fără sa trăiești cu ideea că vei rănii pe cineva. E frumos și e bine, doar că nu durează, e doar pe moment și mâine devine urât pentru că nu ai cum să trăiești singur. Nu ai cum să tânjești după o pereche de brațe, după un sărut, iar când devine prea greu de suportat te arunci în brațele primului om care îți oferă un strop de afecțiune.
CITEȘTI
Minte bolnavă
SpiritüelS. o fată a cărei vârstă nu e spusă nimănui, are probleme psihice după ce a descoperit că are o tumoare pe creier. Ea vede dincolo de cuvinte, crede în cioburile minții ei. În tot ceea ce distruge, lovește și taie. Crede în ea mai mult ca niciodată.
