Capitolu 7 ~

558 52 0
                                    

Totul a fost bine și frumos până când să întâmplat...
Am simțit cum sunt cuprins de braț si cum cineva încerca să se țină pe picioare.
M-am întors cu spatele, era Shin plin de sânge pe mâini, fusese împușcat , cum dracu sa întâmplat asta? Am început să tip luandul în brațe.
Am privit spre Levi care țipa ca un descreierat la telefon chemând nu știu pe cine , ceea ce nu înțelegem era: de ce oare era așa speriat , nu a observat ca fiul lui e pe moarte?
Am privit cum Shin este luat de lângă mine de către niște oamenii care îl urcau în salvare, se pare ca sunase alții oamenii înaintea noastră.
Eu pur și simplu stăteam pe asfalt și priveam în gol, eram mult prea șocat, nu aveam nici măcar puterea de a mă ridica, de nervi am început să tip și să plâng de nebun strigând în continuare numele lui Shin.
Până când Levi venise și mă luase de jos.
- Ești bine? - spuse Levi trist.
- Nu sta aici cu mine, du-te la spital ! Am țipat.
Acesta nu spuse nimic și imi dăduse drumul pornind spre mașină.
M-am uitat spre mașină care plecase , vroiam să fiu puțin singur .
Nu înțelegeam de ce sunt așa, parcă începusem să mă atașez din ce în ce mai mult de Shin. Era o parte din mine acum, nu vroiam să îl mai las să plece.
Am început să o I-au la fugă către spital , lacrimile începuse din nou să îmi curga, picioarele mă lăsau deja, nu eram eu cine știe ce fan al sportului, și nici nu mai fugisem atât de mult,spitalul era destul de departe.
Mai aveam două colțuri și ajungeam.Am început să fug mai tare, intr-un final am ajuns ,l-am văzut pe Levi care semna niște acte, am pornit cu pași lenți către el.
- Levi, cum e? Și unde l-au dus?
- Ah tu, e în sala de operație, dacă nu o fac acum o să se agraveze mai tare! - spuse Levi cu o urma de ingrijorare-n glas.
- Au început deja?
- Da, cu cât mai repede cu atât mai bine.

#PESTE 3 Ore.

Stăteam împreună cu Levi în față salonului așteptând noutățile, nu mai aveam răbdare, vroiam să îl văd bine, vroiam să îl văd zâmbind ca un copilaș.
Îmi doream atât demult să îl pot îmbrățișa.
~~~
Am auzit cum ușă de la salon se deschide și pe ea ieșise doctorul.
- Domnule Levi, fiul dumneavoastră este inafara oricărui pericol, operația a fost un succes.
- Va mulțumesc domnule - spuse Levi vizibil fericit.
- Putem intră? - întreb eu nerăbdător.
Acesta dădu aprobator din cap și plecase împreună cu Levi.
Am intrat în salon unde se află Shin, când l-am văzut am început să plâng din nou și am pornit cu pași lenți către el.
Dormea, nu vroiam să îl trezesc. Am luat scaunul care se află în colț la cameră și l-am pus lângă patul în care se află el, asezanduma ușor încât să nu fac gălăgie.
I-am cuprins mâna cu a mea și continuăm să îl privesc, era așa de drăgălaș când dormea, puteam să îl privesc zile întregi și nu mă saturam, pur și simplu îl adoram.
Am stat vreo 3 ore numa privindul până când mă luat somnul, dar înainte de asta îi lăsasem un sărut pe frunte nedandui drumu la mâna.

Love Addiction(boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum