În noaptea respectivă m-am ales doar cu un glonț în braț, pentru că am îndrăznit să-l lovesc pe șeful meu, și cu câteva dezaprobări ale faptelor mele în timp ce eram pe patul de spital. Nicio remușcare, de parcă o dată cu moartea Polinei a murit și amintirea ei. După ce mi-am revenit, mi-am preluat postul cu seriozitate și am ajuns să-I văd pe toți murind, judecați pe rând de ruleta rusească.
Acum am o mașină drăguță, un apartament în centrul Moscovei și mai multe haine decât voi purta vreodată. Le cumpărasem pe toate cu banii obținuți de la munca pe care o făceam lui Dimitrie și de la poker. Sunt atât de apropriată șefului încât am ajuns să-I furnizez prizonieri pentru celule.
Dacă aș fi știut la început ce voi ajunge, probabil că aș fi urmat pașii unul câte unul, fără să schimb nimic. Poate că sunt un monstru, o ucigașă și o traficantă, dar o duc bine și am de gând s-o duc așa mult timp de acum înainte.
CITEȘTI
Ruleta rusească
Short StoryAleksandrina Kozlov era o oarecare locuitoare a unui orășel rusesc apropriat de capitală. Viața ei ia o întorsătură dramatică când ajunge din nou la o masă de poker, unde un jucător învăluit în mister câștigă „drepturiile” asupra vieții ei la o mână...
