Ruleta rusească

VI : Decizia

Desigur, a trebuit să aștept până au venit cei doi să deschidă ușa. Când s-a auzit scârtâitul metalic al ușii deschise, am fost șocată de priveliștea pe care mi-a oferit-o celula A. Polina era într-un colț, dezbrăcată pe jumătate și cu numeroase vânătăii pe corp. Cel mai aproape de ea era un bărbat și nu mi-a fost greu să-mi dau seama ce se întâmplase. Ceea ce era mai dezguztător decât actul în sine, era reacția celorlalți oameni. Nici unul nu intervenise, iar pe fețele lor puteam citi că ei credeau că așa trebuia să fie. Mi s-a făcut silă de acești oameni, care chiar își meritau soarta. Să ajungă să terorizeze un copil, sau să fie complici e la fel de îngrozitor, doar din ură pentru Dimitrie. Am ajuns să-i urăsc, iar dacă arma care lua o viață în fiecare zi îmi pica pe mână, cred că aș fi ales un full decât să mai respir același aer cu ei pe timp nedeterminat. Sau, mai exact, aș fi ales un full pentru ei. Selecție naturală. Mi-am aruncat un ochi la Dimitrie și la gardian. Nici măcar ei nu aprobau un astfel de comportament. E timpul să facă cineva ceva în privința cruzimii acestor animale, iar asta era lupta mea, așa că nu am așteptat o aprobare sau un contra-argument a ceea ce doream să fac. M-am lăsat pradă furiei interioare și am sărit la omul care era cel mai aproape de Polina. L-am lovit, zgârindu-l pe față. El a încercat să mă arunce într-o parte și să mă lovească, însă i-am ghicit intenția și am reușit să-l las la pământ, lovindu-l din toate părțile. Fața lui sângera îngrozitor, și abia mai semăna cu un om. A fost nevoie atât de Dimitrie, cât și de gardianul care îl însoțea, ca să mă facă să-l las în pace pe omul inconștient. În ochii celorlalți deținuți se citea o ură sfâșietoare. Banscheea era cea mai afectată de desfigurarea bărbatului, scoțând un țipăt înfiorător și blestemându-mă. Mi-am întors din nou privirea spre Dimitrie, iar în ochii lui se citea o aprobare puternică. Nu a zâmbit. De fapt, nu a zâmbit de când a intrat în celulă.

- Dacă vrei să mai ai oameni în celula asta, ar fi bine să nu mă lași cu ei aici. În noapta asta voi fi eu contra lor. Și crede-mă, doar fiindcă nu am mâncat de 2 zile nu înseamnă că nu am șanse de câștig împotriva a 5 oameni flămânzi și subnutriți. E ca și cum ai lăsa un tigru flămând în mijlocul unei haite de lupi pe jumătate morți iarna.

- Ai dreptate. Și ți-am spus că am un hobby costisitor. Cred că am soluția care ne va mulțumi pe amândoi, mai ales că ai trecut ultimul test pe care doream să ți-l dau. Am un post vacant de gardian. Și nu te grăbi să accepți până nu afli toate regulile. Să lucrezi cu mine se presupune să fi exact la fel de nemilos ca mine și să asculți un ordin fără să cântărești opțiunile. Vei lucra cu Kemal, mâna mea dreaptă. Sincer, nu am încredere în tine, și deși te-ai dovedit foarte isteață tot ai avut câteva scăpări. Kemal va fi superiorul tău și îmi va raporta totul mie. Niciodată nu am avut milă pentru oamenii ăștia așa cum n-o să am milă nici pentru tine dacă ieși din cuvântul meu. Astea sunt dezavantaje. În treburile astea nu-mi permit să risc, așa că sunt foarte strict. Normal, există și o mulțime de avantaje care pot compensa aceste nemulțumiri. Dacă îmi câștigi încrederea, vei obține tot mai multe onoruri și bani frumoși. Cu cât am mai multă încredere în tine, cu atât vei duce o viață mai bună alături de mine. Alegerea îți aparține, iar eu fac aceasta propunere o singură dată.

Nu-mi puteam crede urechilor! O șansă reală de a evada din carceră. Nu erau compromisuri prea mari, fiindcă deja simțeam o aversiune față de oamenii ăștia. Nu l-aș fii trădat căci ar fii fost o prostie. Nu muști mână care te hrănește. De asemenea ajunsesem să apreciez ceea ce făcea, omorând aceste exemplare dezumanizate. Era o parte întunecată a mea, care nu îmi plăcea deloc, însă nici nu o puteam reprima. Dimpotrivă, ar fi mult mai ușor și imoral să o las să pună stăpânire pe mine și să mă ajute să câștig acei "bani frumoși". Singurul lucru care nu-mi convenea era că nu menționase nimic despre Polina. Chiar dacă îmi rezumam iubirea frățească la "fericirea porcului", tot nu o puteam lăsa să moară aici.