Capitolu 8 ~

755 61 4
                                        

Hei,hei ....îmi cer scuze pentru ca nu am mai postat de ceva vreme.. Dar nu am știu cum să continui *puppy eyes*
So..
Lectură plăcută *scoate cuțitul*
***
***
***
Mhm, azi trebuia să merg și eu acasă, chiar nu vreau dar trebuie..
Oare ar trebuii să îi spun lui Kaze adevărul?
Uhm..nu pot, ce las sunt..
...
...
L-am observat pe Kaze care tocmai ieșise de la baie, arata atât de bine Ah..
A venit din ce în ce mai aproape de mine și imi zâmbise apoi se aseazase pe pat tragandu-ma la el în poală.
Am început să roșesc..
- Deja ai roșit? Spuse Kaze chicotind.
- Uhm..atata reușisem să spun..
- Și ești gata?
- Gata pentru ce? Întreb puțin speriat.
- Să te duc acasă.
- Ah da , dar tu nu te îmbraci? Spun eu aproape în șoaptă ..
Chiar nu vroiam să se îmbrace, dar nu il puteam lu-a cu mine așa nu? Sau poate puteam? Hm, am început să rad în sinea mea.
După ce auzi întrebarea mea , mă puse deoparte și își lu-a hainele pe el , acum purta niște blugii negri tăiați în diferite locuri și un tricou alb pe care scria "Different name, same bitch"
Am început să rad când citisem ce scria, avea dreptate.. Mult prea mare..

#Peste jumate de ora.
- uhm Kaze.. E ok, de aici pot merge și singur..
- Am zis ca vin și eu cu tine  , vreau să îți cunosc părinți.
Spuse acesta zâmbind.
- Dar..Kaze..
Încercăm să îl fac să înțeleagă ,ca mă descurc de aici.
- Nici un Kaze! Am zis ca vin cu tine și gata..
- Bine ..spun eu în șoaptă..
Ce mă fac,ce mă fac.. De ce esti atât de încăpățânat Kaze? De ce..
Părinți mei ..sunt..oh.. Kaze în ce te bagi..
Tot drumul a fost o liniște totală, nici unu din noi nu a îndrăznit să scoată vreun cuvânt sau să caute un subiect de discuție..
Eu eram pierdut în gândurile mele, iar el...pur și simplu admira peisajul..
- Am ajuns  .
Spun eu spărgând liniștea.
- Ce bine,spuse Kaze zâmbind.
- Mhm.da..
Am deschis ușor ușă și am intrat în casă, îl țineam pe Kaze aproape de mine.
Era ciudat ca era așa de liniște, speram ca ei să nu fie acasă , dar universul nu era deloc de partea mea, atunci am mers în sufragerie unde erau ai mei împreună cu un om deloc cunoscut.
- Ah, Sasha ai ajuns? Am auzit vocea mamei care afișase un zâmbet larg pe față, atât de fals totusi..
Ingan eu un da intr-un sfârșit..
- El cine e? Întreabă tată arătând spre Kaze.
- El? El e Kaze..un prieten..
Kaze mă privea întrebător..
Ce altceva le puteam spune?
Nici eu nu știam ce eram..
Tata se uita urât la noi apoi ne făcu semn să plecăm, am dat aprobator din cap și l-am lu-at pe Kaze de mâna tragand-ul până la mine în cameră..
I-am dat drumul apoi m-am așezat pe pat, iar Kaze făcu la fel.
M-am întors spre el.
- Kaze  , noi ce suntem? Îl întreb coborandumi privirea-n jos.
- Cu siguranță nu prieteni , începu să râdă.
Ești iubitul meu , așa de greu e de înțeles?
- N-Nu, spun eu rușinat de situație.
Kaze zâmbi și mă cuprinse în brațe.
- Eu..trebuie să îți spun ceva..
Până la urma trebuia să îi spun..dar îmi era atât de frică, dacă mă ura după? Dacă mă părăsea.. Chiar nu vroiam asta..
- Spune, ascult.
- Pai ști..uhm..părinți mei..eu..
Nu am mai apucat să spun nimic pentru ca telefonu lui Kaze începu să vibreze.
- Da? Răspunse Kaze..
??? Kaze , vino repede acasă la Say
- Ce să întâmplat?
??? Nu mai pune întrebări și hai.
- Bine acum..
Și închise telefonu..
Sasha, eu trebe să plec urgent îmi spui altădată da?
- Da...acum hai să te conduc..
Acesta zâmbi și ieșise pe ușă grabind pasul spre ieșire ajungând în față ușii.
- Ne mai vedem - spuse Kaze lasandu-mi un sărut scurt pe buze.
Nu mai apucasem să spun nimic pentru ca deja plecase..
Am închis ușa și am dat să plec înapoi la mine în cameră,dar ceva mă opri..
- De când mă rog ai tu prieteni? Auzisem vocea mamei care puse întrebarea pe un ton batjocoritor..
- Nu știam ca prieteni se săruta... Continuă tata..
Mama venise în fața mea și imi dăduse o palma.
- Ce ? Gata noi nu mai suntem bini? Și știm ca ai vrut să îi spui adevărul copilului ăluia.
Mă mir cum de mai sta în preajma ta, ah da..sau stai..el nu știe nimic despre tine, păcat..
Sasha ești un nimic, ești o curvă masculină , și crede-ma când ii vei spune adevărul te va lăsa.
Acum serios? Cine sta cu unu care si-o trage cu o grămadă?
- El nu e ca voi, am spus eu țipând.
El mă va înțelege, și nu e vina mea ca am ajuns așa, voi sunteți de vină, aduceți în fiecare seara tipi să mă violeze doar pentru a câștiga voi bani.
Sunteți demni de milă, și tu mamă ești mai rău ca o curvă, măcar alea au suflet nu ca tine.
Iar tu tată? Sau să te mai numesc așa? Ce tată își violează propriul copil?
Îmi e scârbă de voi.
După ce am spus toate astea idioți aștia din fața mea au început să râdă, iar apoi mamă mă prinse strâns de mâini în timp ce tata venea în spatele meu..știam deja ce va face..dar nu aveam cum să scap..încercasem de atâtea ori dar nimic..
Am simțit cum hainele sunt îndepărtate de pe mine și cum ceva intră în mine patunzandu-ma adanc și fără milă, a continuat să se miște repede și brutal încât a început să curgă sânge dar lor nu le pasă..
După un timp îmi dăduse drumul și mă aruncase pe podea.
Când credeam ca e gata mamă venise cu un bici și incepu să mă lovească pe tot corpul fără milă.
Eram plin de vânătăi și sânge, aveam numai răni..
Acum mă aflam la mine în cameră și plângeam..

***
***
A trecut o săptămână, o săptămână în care nu am vorbit deloc cu Kaze ,nu știam nimic despre el,  ai mei îmi luase telefonu și laptopul si mă închise în camera.
Iar în fiecare seara se întâmpla acelaa lucru..erau aduși diferit oamenii care să își satisfacă plăcerile pe mine..
Îmi uram viața.. Vroiam să mor..
Nu mai suportam, mă simțeam un nimic, aveam nevoie de Kaze și de îmbrățișările lui calde.
Era tot ce aveam nevoie, singura persoana care îmi mai putea raduce zâmbetul pe buze.
Speram ca dintr-o zi să îl pot revedea pe scumpul meu.
Îmi lipsea atât de mult.

Love or Hate? || Yaoi|| Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum