Pășeam incet pe aleea care a devenit o simplă cărare către amintiri , un drum pe care mulți au pășit îndurerați. Pe zi ce trece parcă e tot mai pustiu, când te gândești că faci atâtea și până la urmă ajungi intr-o groapa, unde parcă toți te uita.
Am ajuns cu Alexis în fața mormântului mamei si a tatei, din instinct m-am pus în genunchi ,iar șiroaie de lacrimi și-au făcut apariția pe fața mea. După atata timp...atata timp, și nici acum nu mă pot stăpâni. — Mama , tată, îmi e așa de dor de voi, as vrea sa fiți aici, să vi-l pot prezenta pe Alexis, singura persoana care a reușit să-mi aline durerea,spun cu glas îndurerat. Vin de atâta timp aici, dar nu mă pot obișnui cu acest lucru, îmi lipsiti Va iubesc.
" E ciudat cum ajungi să stai în fața unui simplu morman de pamant și să vorbești, să știi că nu mai poți vedea aceea persoana niciodată, deși nu te poți obișnui niciodată cu acest gând "
"Un loc unde mii de îngeri au fost luați și lăsați să putrezească "
+SFÂRȘIT+
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
