Make me love you!

Why me?

3 luni mai târziu.

-Christian , îmi poți închide fermoarul ? Îl întreb uitându-mă în oglindă. A crescut atât de mult burtica , abia aştept să îmi văd puişorul. Chris vine în spatele meu şi plasează sărutări delicate pe ceafa mea apoi îmi închide fermoarul. Eram îmbrăcată în rochița pe care am primit-o de la Chris , este aşa frumoasă , mă simt ca o prințesă.

-Eşti aşa frumoasă ! Chiar şi cu burtică. Mă complimentează Chris râzând.

-Şi tu arăți foarte bine , Domnule Black. Îi spun aranjându-i cravata neagră. Mergem?

-După tine , dragă domniță!

La petrecere.

-Ați ajuns! Spune Mia îmbrățişăndu-l pe Chris , apoi pune o mână pe burtica mea şi zâmbeşte. Din spatele Miei , cei doi porumbri apar. Îi salutăm apoi ne îndreptăm spre locul unde se ținea petrecerea. Mia roagă pe toată lumea să facă linişte apoi spune zâmbind :

-Bună seară! Mulți dintre voi nu ştiu motivul acestei petreceri. Ei bine , vă voi lămuri eu. Această petrecere este modul prin care le mulțumesc , fiului meu , Christian şi soției lui , Samantha , pentru că m-au făcut cea mai fericită femeie din lume. În câteva luni voi fii bunică!

Auzind acestea , toată lumea începe să aplaude si fluiere. De la agitația produsă , o stare de amețeală îşi face apariția.

-Eşti bine? Mă întreabă Christian strângându-ma de mână într-un mod protectiv.

-Da , am nevoie de puțin aer. Mă duc puțin pe balcon şi mă întorc. Chris se apropie de mine şi îşi uneşte buzele de ale mele într-un sărut fin şi dulce , care îmi transforma picioarele în gelatină.

-Ai grijă de tine , te rog. Îmi şopteşte acesta la ureche . Îi răspund cu un "da" scurt apoi îmi întorc spatele plecând spre balcon.

Urc scările şi intru în camera Miei pentru că ştiu sigur că acolo este un balcon. Deschid uşa , vântul rece lovindu-se de fața mea. Inspir adânc apoi mă sprinjin de balustradă cu ambele mâini. "Prea multă acțiune pentru tine , bebe?" Spun în aşa fel încât numai eu să aud. După ce consider că este timpul să mă întorc , închid uşa balconului apoi mă îndrept spre scări unde mă întâlnesc cu Gloria.

-Orfano , cine te crezi tu? Mă înntreabă parcă scuipând cuvintele.

-Ce ai spus? Cred că vrei să îți retragi cuvintele !

-Nu , nu vreau să retrag nici un cuvânt . Din cauza ta Christian nu mă mai bagă în seamă , nu îmi răspunde la telefon şi mi-a fost interzis să mai intru în Institut. Numai din cauza ta!! Astea au fost ultimele lucrui pe care le-am auzit înainte să fac contact cu trepete reci ale scării.

Din perspectiva lui Christian.

Era întinsă pe jos , câteva picături de sânge curgând pe fruntea ei. Alerg spre ea şi o iau în brațe , eram aşa speriat.

-Hai , Samantha , trezeşte-te!

-Trebuie sa chemăm o salvare . Spune Oliver.

-Nu avem timp de aşa ceva , o voi duce eu.

Îi ridic trupul de pe podeaua rece şi mă îndrept spre maşină unde o aşez pe bancheta din spate. Cred că am depăşit o sută de kilometri pe oră. În aproximativ zece minute ajung la spital unde trei asistente aduc o targă rugându-mă să o aşez pe ea. Mi se interzice să intru în salon aşa că rămân în sala de aşteptare. Mă aşez pe un fotoliu şi îmi pun capul în mâini rugându-mă ca amândoi să fie bine. Într-un final , Kamelia şi Oliver ajung. Pe chipul lui Oliver se putea observa îngrijorarea , iar pe al Kameliei tristețe , teamă şi câteva lacrimi îşi fac apariția pe obrazul fetei.

Din perspectiva Miei.

Palma mea se lipeşte de obrazul ei stâng formând un sunet ascuțit în urma contactului. Ştiu că încearcă să se abțină , dar nu reuşeşte şi izbugneşte în plâns.

-Dacă te mai atingi de familia mea , ai cuvântul meu că te omor cu mâinile mele . Prima oară te-am iertat , chiar dacă ți-ai bătut joc de fiul meu , iar acum când şi-a refăcut viața alaturi de altcineva vii şi o strici , din nou? Aa , asta e problemă , nu şi-a făcut viața alături de tine. Dispari ! Urlu la Gloria în timp ce îşi şterge lacrimile cu un şervețel uscat. Dă din cap în semn că "da" , apoi îşi întoarce spatele şi pleacă spre maşina ei parcată în fața casei.

Din perspectiva Samanthei.

O lumină puternică mă forțează să deschid ochii , mă ridic în şezut şi îmi pun mâna la tâmplă unde aveam un bandaj . În stânga , Christian era aşezat pe un scaun , iar capul îl avea uşor aşezat pe marginea patului. Îmi trec mâinile prin părul lui mătăsos , acesta ridicându-se brusc.

-Scuze , nu am vrut sa te deranjez. Îi spun încet.

-Samantha , îmi pare rău. Îmi spune acesta pe un ton trist.

-Chris , ce s-a întâmplat?

-Ai avut hemoragie şi.... şi nu l-au putut salva.

Îmi aşez ambele mâini pe pântecul în care acum câteva ore , bebeluşul meu se odihnea , izbucnesc în plâns strângându-mă tot mai tare de pântec. Chris mă ia într-o îmbrățişare caldă , iar cu o mână îmi mângâie părul , calmându-mă.
Mă sărută pe frunte , apoi îmi şopteşte la ureche :

-Hai acasă!

Heii. Îmi pare rău că nu am postat de atâtea zile şi îmi pare rău că acest capitol este scurt. Chiar îmi pare rău , dar sper să vă placă . Va pup :* :3