Trimis de @Annaaleh12.
am patit o chestie care cred ca toti au trecut prin asta, sa fim serioși ... eram la buda si am vazut ca s-a terminat hartia... il strig pe fratele meu retard sa imi aduca hartie dar el are muzica la maxim noormal...stau eu ce stau si mor de plictiseala, ma ridic si ma duc in bucatatrie dupa hartie... fix atunci a venit ceva vecina dupa faina cred, am fugit repede in baie si am încercat sa nu mai dau ochii cu vecin.
Imi imaginez ce fata botoasa ai facut cand ai vazut-o pe vecina ta. Si acuma sa ii mai explici lu' ma-ta de ce nu vrei sa mai dai ochii cu vecinii. Multumesc pentru sinceritate!
Trimis de @Vale_Styles3
Eram la bunica la tara cu verisorul meu. El avea cam 8 ani, jar eu in jur de 5. Mai mereu ma jucam cu o pisicuta,asa ca nu ii prea dadeam atentie varului meu, de asta se simtea prost. (iti spun de la inceput ca el avea pe atunci ganduri macabre *-*) Intr-o zi, am lasat pisicuta aia pe terasa si am plecat in casa privind televizorul. Dupa jumatate de ora, vine copchilu' bucuros ca a vazut My little pony, dar isi observa pisicuta gatuita cu o feriga de varul meu. (Stii tu, panta din aia cu frunze lungi *-*) Si asa s-a dus Domnul Motanila intre nori,kar eu am ramas traumatizata pe viata. :| Plus ca bunica a aruncat-o peste gard, spunand ca e o "moratșiune". *-* Ma bucur ca ti-am traumatizat si tie viata. ^-^
Deci jur ca am "murit de ras" ca varu-tu ti-a spânzurat pisica si a aruncat-o peste gard. Sigur o sa le povestești tuturor despre minunata imagine cu pisica ta sugrumata aruncată ca o conserva goală de bunica-ta cu pretextul ca e "mortasiune" UĂDĂFAC! Du-te la Acces direct! Multumesc pentru terorizare!
Cineva ne povestește.
Am plecat la mare cu parintii pe vremea comunistilor si nu am gasit unde sa ne cazam, tatal meu era CFR-ist si a vorbit cu un CFR-ist din gara Constanta sa ne culcam intr-un tren. Zis si facut, numai ca in momentul cand ne-am trezit trenul a plecat cu tot cu noi din gara. Va dati seama cat de placut a fost sa ne reantoarcem inapoi.
Si ati inceput sa va Bateți cu șurubelnițe ca niște cotoharle in vagonul de dormit cand ati vazut ce tonti sunteți. Viata, in comunist nu aveau telefoanele alarma! Regreta-mi-as viata!
Eu ne povestește (da am scris corect, sunt mafeoata)
La frumoasa si nemiloasa varsta idioata de 4 ani mergeam cu trenul in Grecia la vagonul de dormit. Ne opream in tătă gările din lume si tata cobora la tăte sa-si cumpere cate o cafea, si eu bealeam ochii cat cepele de import crezând ca ramane in gara si il ciordesc tiganii. In fine, toti pasagerii erau cazati in niste compartimente mici, niste camere de mărimea unei bucătarii, si bineînțeles camerele aveau numere. UĂDĂFAC! Cum jumatate de rama sa stiu eu ce numar are camera noastra? Intram in toate camerele si fix pe a noastra o săream. Ideea este ca in unele camere se cam regiza filme cu buline roșii in colț pe care este scris cu alb "+18". Trânteam ușa ca Fecioara Maria si imi vedeam de drum fara sa stiu eu cum Fuego oamenii aia scoteau sunete comune exorcizarilor. Si ma gândeam in mintea mea de pufarina botează cu unghii netaiate "ce fain e sa fii adult! Poti sa sari in pat cand vrei!" deși aparent nu imi explicam cum oamenii săreau in pate culcati si in poziții inedite.
CITEȘTI
Random Teenager
AléatoireSe spune ca jumătate din gândurile care îți trec prin minte în acest moment sunt versuri și cuvinte nespuse, restul este o voce care striga... apasă "citește"!